De-ale lui David

Acum un an aveam conversatii de genul celei de mai jos, cu D.. Daca doriti sa revedeti, cititi în continuare.

Tatal sta linistit si lucreaza. Apare copilul care tocmai s-a trezit din somnul de dupa-amiaza.

– Tati, vreau ceva.
– Ce doresti?
– Ceva din debara.

Ajun de Mos Nicolae

 

5 Decembrie.
6:30, dimineata:

– Tati, diseara vine mosul?
– Da, daca ati fost cuminti vine.
– Am vazut ca a luat scrisoarea din posta. Si o sa-mi aduca papusile?
– Nu stiu, daca o sa poata. – Dar daca nu poate, i le da lui Mos Craciun?
– Cred ca da.

7:30, seara
– Tati, dar, Mos Nicolae si Mos Craciun chiar exista?

La cumparaturi

 

Zi de cumparaturi, cu David. Locatia: supermarket.
Lista: 10 articole, în special mâncare.

Ajungem în parcare si luam un carucior.
– Vreau sa stau acolo sus.
Pun copilul în carucior si intram în magazin
– Uite ce de jucarii. Vreau o masinuta.

Dorinte

 

– Tati, hai sa mergem la Cora!
Sigur vrea ceva.
– De ce?
– S-a terminat sunca si vreau sa mai iei.
– Nu ne trebuie acum. Avem mâncare acasa.
– Dar ai 5 lei?
Deci nu vrea sunca.
– Pentru ce?

Copii au putere de convingere

Daca sunteai parinte, deja stiti: copii au o mare putere de convingere. Daca nu înca, o sa aflati, când va veni timpul. Oricum, probabil fiecare dintre voi aveti nepoti, rude sau prieteni care au copii, si ati observat, poate, acest lucru.

De ce zic ca au putere de convingere? Pai hai sa va explic.

Ai mei copii se uita, normal, la desene. Numai ca în ultimul timp (asa, de vreo 7-8 ani) sunt o multime de reclame date pe posturi, reclame la fel si fel de produse pentru ei, cele mai multe fiind jucarii.

Sâmbata seara, plecam în oras si lasam copii cu bunica.

– Tati, vreau si eu un inel cu Hello Kitty. Îmi iei? Te roooog! Te roooog! Te roooog!

– Bine, bine. O sa caut si daca gasesc îti iau (da, m-a convins din prima).

Nu am gasit. 

– Dar are la Cora!

– N-am fost la Cora. Când ajungem în Bucuresti si am drum la Cora o sa caut.

Duminica seara ajungem în Bucuresti. Iar reclame la TV.

– Tati, uite, o sa apara si la chioscurile de ziare! Îmi iei? Te roooog!

– OK, cautam.

Luni dimineata, în drum catre scoal?. Primul chiosc de ziare întâlnit:

– Aveti inele cu Hello Kitty?

– Nu.

Al doilea chiosc. Si al treilea. Aceeaai întrebare, acelasi raspuns.

Ajungem la al patrulea:

– Aveti inele cu Hello Kitty?

– Nu. Mâne vin. Cu Gazeta Sporturilor.

– Ai auzit, tati? Mâine apar. Ma duci mâine la scoal??

– Mâine te duce mami. Are ceva treaba cu doamna învatatoare.

– Dar vreau sa ma duci tu!

– Nu pot. Te duce mami!

– Dar, când îl duci pe David la gradinita, te opresti la chiosc?

– Daca gasesc, da.

N-am gasit niciun chiosc de ziare în drum.

Suparare mare când vine de la scoala.

– Mi-ai luat inel?

– N-am gasit. Mâine mergem amândoi si luam, e bine?

E bine.

Miercuri dimineata, la 7:30 eram cu A. în fata la chioscul de ziare.

– Buna ziua. Vrem si noi un inel cu Hello Kitty.

Îi ofera vânzatoarea vreo trei, sa îsi aleaga, si apare dilema: care sa-l ia? Se hotaraste, ia unul si plecam.

Joi dimineata:

– Tati, ai 10 lei?

– Pentru ce îti trebuie?

Evita raspunsul.

– Pai, uite, am citit, am învatat poezia…

– 8 lei, e bine?

– E bine, dar îmi mai trebuie 2 lei!

Îi dau 10 lei.

– Uraaaa… mai iau un inel cu Hello Kitty!

Deja-vu, la chioscul de ziare:

– Mai aveti inele cu Hello Kitty?

– Da, mai am unul.

Scotoceste copilul prin portofel, si gaseste 11 lei.

– Tati, mai ai 1 leu?

Mai pot sa zic ceva? Deschid portofelul, scot un leu si luam inelul.

– Multumesc, tati, esti un dragut! 🙂

Experienta mea cu chitara (6)

O sa ma rezum la atat, deocamdata. Insa vreau sa va dau, inainte de a inchide subiectul, cateva site-uri unde gasiti tabulaturi si transcrieri pentru cantece, videoclipuri si magazine (sunt mai multe, daca vreti sa cautati pe net).

Experienta mea cu chitara (5)

E momentul sa invatam ceva cantece simple. 

Sa incepem cu cele romanesti. Sunt cateva piese care au 2 sau trei acorduri. 

Experienta mea cu chitara (4)

OK. Am invatat gama Do major si am facut exercitii de digitatie.

Urmatorul pas va invata cum sa cantati acordurile de baza. Dar inainte de asta, trebuie sa stiti ca transcrierea notelor pe hartie se cheama "tabulaturi". 

O tabulatura se transcrie in felul urmator:

Experienta mea cu chitara (3)

Bun, sunteti hotarati sa invatati, v-ati cumparat chitara si cele cateva obiecte necesare.

Vine un moment cand o sa doriti sa schimbati corzile. Eu va recomand ca intotdeauna sa aveti un set separat. Nu stii niciodata cand se rupe vreuna.

Spam-uri sau nu?

In fiecare zi primesc zeci, daca nu sute de mesaje pe mail, iar din acestea o buna parte sunt spam-uri. Da, din punctul meu de vedere sunt spam-uri!

Putin ma intereseaza ca au in disclaimer la sfarsit care zice ca nu e spam, ca respecta nu stiu ce lege sau nu stiu ce conditii! Nu ti-am cerut mesajul asta, nu am chef sa mi-l trimiti! Punct.

Martea, atacam arta (3)

Am ajuns si la al treilea episod.

Azi facem statuete de aluminiu si daca v-a placut Cenusareasa, o sa vedeti cum a fost pusa in scena cadru. Invatam cum pot schimba dintii personajele desenate, iar la final facem o rama foto retro.

Spor la treaba!

Am fost odata copil

De ceva timp tot vreau sa scanez pozele care le am din copilarie. Azi am gasit timpul acela.

Cumparaturi

Vizita la mall. Toti vor cate ceva: jocuri, cercei....orice, numai sa le iau ceva. Raman impasibil, dar asta nu-i impiedica sa incerce.
Intram intr-un magazin, cu o canapea rotunda, imensa. Amalia se arunca pe burta pe canapea. David o vede si se intinde langa ea. 
Dau sa ies.
- Tati, ne iei si noua canapeaua?

Mersul cu trenul - stereotipuri

In ultimul timp am "avut sansa" sa merg mai des cu trenul, asa ca am observat ca anumite situatii se repeta.
In primul rand pe peron vei gasi intotdeauna pe cineva care nu stie unde e vagonul sau. Desi scrie mare si frumos pe fiecare in parte. Degeaba, pana nu intreaba controlorul si inca 2, 3 persoane, nu e convins. Si ca sa fie treaba completa, mai are si foarte multe bagaje.

Experienta mea cu chitara (2)

Va spuneam data trecuta ca am inceput sa invat sa cant la chitara in momentul in care l-am inscris pe Vlad la scoala de muzica. La inceput cantam pe chitara lui, apoi mi-am luat una pentru mine.

Daca as fi savant...

Tinand cont ca vecinii mei ma chinuie de vreo cateva zile cu tot ce gatesc ei, mi-a venit o idee.

Pastrav la grill si salata cu paste

Pentru ca pofta vine vazand (nu mancand, da) si un prieten azi mi-a facut pofta, am facut ceva usor, pentru pranz.

Deci, am gatit pastrav la gril (sau la gratar) si salata cu paste si mi-a luat cam jumatate de ora tot procesul.

Martea, atacam arta (2)

Daca v-a placut primul episod unde ati vazut cum se "fabrica" un laptop, cum se construieste un tablou cu pterodactili si cum se deseneaza Jack Frost, atunci sper sa va placa si cel de azi.

Ce gatesc vecinii?

Ieri m-am intors in Bucuresti, pe la 4 dupa amiaza. N-am mancat cine stie ce, am oprit pe autostrada la un OMV sa iau un sandwich si am zis ca pana seara e OK. Aveam de gand sa "omor" niste cartofi proaspat scosi si niste rosii de gradina cat pumnul. O minune! 

Dar cand am ajuns acasa.....

Compot de piersici

Azi am facut compot de piersici. Reteta este valabila pentru aproape orice fel de fructe: nectarine, prune, visine, cirese, gutui.

Ingrediente:
- piersici
- zahar
- zahar vanilat
- apa
- lamaie

Jocuri pe calculator

Normal ca imi place si mi-a placut intotdeauna sa ma joc pe calculator! Putini nu sunt cei carora nu le place. Bine, nu mai am eu timp, dar mi-ar place sa mai pierd vreo cateva nopti cu un joc abia iesit pe piata. Sau, de ce nu, si mai vechi.

Prima experienta am avut-o in clasa a VI-a, cand m-am inscris la Casa Pionierilor si Soimilor Patriei, la sectiunea de Informatica. Un an de zile am facut Basics, scheme logice si am invatat sa miscam figuri geometrice pe ecran.

Caricaturi

Nu degeaba se zice ca, creierul copiilor e ca un burete: absoarbe tot...

Experienta mea cu chitara

Daca martea ne ocupa de pictura, miercurea ne ocupam de muzica. 

Cand eram mic mi-ar fi placut sa cant la chitara. I-am batut pe ai mei la cap sa ma dea la scoala de muzica, fapt ce s-a realizat pana la urma, dar nu chiar cum am vrut eu: m-au dat sa studiez mandolina (nu am inteles nici pana acum de ce). N-am fost prea incantat, drept pentru care dupa un an am renuntat.

Martea, atacam arta

Am vazut ca majoritatea bloggerilor au anumite subiecte care le trateaza cu regularitate, in anumite zile ale saptamanii. Asa ca m-am gandit sa fac o rubrica speciala care sa apara martea. Martea, pentru ca suntem dupa luni si ne-am mai dezmeticit putin dupa weekend. Sau, daca vreti, martea mi-a venit ideea.

Film si masini

Aseara am fost sa vedem Ice Age 4: Continental Drift, la Cinema City in SUN Plaza. Ca si la celelalte 3 filme din serie, ne-am amuzat copios. 

Sa mergi la mare cu trenul?

7:30. Trezirea, un dus rapid, facut putina ordine prin casa, dus gunoiul si la 8 ieseam pe usa.

8:30. Gara de Nord. Plina ochi. Iau o cafea de la KFC si ma duc sa vad de la ce linie pleaca trenul spre Mangalia. In fata la tabela de afisaj o mare de oameni. Dupa cum sunt imbracati sigur merg la mare.

Jurnal de vacanta (5)

Ultimele randuri de la mare...


Vineri am facut un gratar cu hamsii si stavrid, mujdei de usturoi si mamaliguta langa un sprit de vin alb, rece (mmm...) apoi am "vegetat" toata ziua.


Seara ne-am dezmortit cu o luuuuunga plimbare pe faleza. Peisajul, superb!

Jurnal de vacanta (4)

Joia a fost super-ultra-faina. Ne facusem planul sa mergem la Grindul Chituc, undeva mai la nord de Ovidiu, spre Gura Portiei.

Am facut niste sandwich-uri, bagajele si am pornit la drum. Ne-am oprit doar in Constanta sa alimentam.

Jurnal de vacanta (3)

Marti a fost zi de Constanta, din nou. Am ajuns iar la Medicover unde am primit acordul ca David sa poata intra in apa – nici nu va inchipuiti cat de fericit era. Apoi am vizitat Cazinoul care, din nefericire e in paragina total, dar tot aduce aminte de cladirea impunatoare care era acum cativa ani. 

Jurnal de vacanta (2)

Ideea noastra era sa mergem in fiecare zi la plaja de doua ori: o data dimineata, devreme, de la 8-9 pana pe la 11-11:30 si apoi seara, dupa ora 16:30-17. Numai ca, la fel cum socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, nu prea ne-am tinut de program zilele urmatoare.

Jurnal de vacanta (1)

Nu mai aveam rabdare. Deja nu mai aveam niciun chef de munca. Era sentimentul acela ca nu mai poti si nu mai vrei. Trebuie sa iei o pauza. Ma tot gandeam ca mai sunt cateva zile si plecam din Bucurestiul imbacsit si canicular, la Marea cea Mare.

Cand a trebuit sa amanam plecarea cu o saptamana – trebuia sa plecam pe 1 iulie – m-am ofticat, dar am inghitit in sec. Erau motive intemeiate. Pana la urma era doar o saptamana, tinand cont ca urmeaza doua de relaxare.

Amintiri (5)

Se apropie furtuna.

Bate vantul, se ridica un aer curat din gradina si imi aduc aminte cum era cand aveam cativa ani si imi petreceam verile la bunici, la tara.

Vara nu dorm

Acum il inteleg pe Connect-r. Probabil ca omul era si el parcat pe undeva pe litoralul romanesc si suferea de insomnii.

Apai cum sa nu suferi daca auzi toate muzicile de la toate barurile, cluburile, terasele,  casetofoanele de masina in acelasi timp? Parca asculti cantand o orchestra de surzi orbi, dar cred ca si aia are mai multa linie melodica. Cum sa dormi cand Bitman se cearta cu Minune in acorduri? "Vine o zi/ooof viata meaaa/cand se va schimba" (ok, unul canta, celalalt se vaita).

Cred ca am gresit tactica. Se pare ca doua beri nu sunt de ajuns.

Ma gandeam ca dupa ce nu prea am dormit ultimele doua nopti datorita caldurii infernale din Bucuresti, azi o sa cad lemn. Da de unde! Pentru ca nu era de ajuns, piticul a mai facut si febra si acum stam cu Nurofenul dupa el. Bine, in doua-trei zile ii trece si poate atunci trag si eu un pui de somn ca lumea.

Oare astia pe aici cand se culca? Parca ziceau prietenii mei ca aici e agitatie non stop...

Si acordeonul ala nu mai tace...

Hotarat lucru: maine ma duc la farmacie dupa dopuri de urechi. Sau poate e non-stop?

Somn usor!

PS: La 4 s-a culcat lumea. Apoi au inceput cocosii.

Pastrav cu legume la gratar si cartofi a la Radu

Cu reteta asta am dat lovitura azi. N-a mai ramas mai nimic pe masa.

Ingrediente:

Peste - Pastrav proaspat

Davidisme

- Tati, uite luna! E in ultimul patrar, nu? (Amalia)
- Unde, vreau sa vad si eu! (David)
- Acolo sus!
- Uau, ce mare e! Mi-o dai?
- Ce sa fac?
- Sa mi-o dai!
- Aaaa....



- Vreau sa stau cu tine pana vine mami!
- Bine, dar stai linistit.
- Imi citesti ceva? Vreau "Motanul Incaltat".
- Bine. Adu-mi cartea.
- Nu! Nu din reviste si nici din carte! Pe gura!
- Adica vrei sa-ti povestesc.
- Da!

Amintiri (4)

Maica-mea era cea care avea cel mai mult de furca cu noi, pentru ca ea statea mai mult pe-acasa. Doua-trei palme la fund, tras de ureche, morala jumatate de ora si scapam. Taica-meu era de dimineata pana seara plecat pe teren. Dar si cand se supara pe noi, era jale. 

Cel mai suparat pe mine a fost in ziua cand a facut sora-mea 14 ani si i-au organizat o petrecere acasa. 

Amintiri (3)

O alta scarmaneala care mi-am luat-o cand eram mic a fost cand m-am jucat cu apa.

Din cele 3 camere care le aveam, sufrageria era un fel de taram interzis. Nu intram acolo decat cand erau ai mei acasa sau aveam musafiri. Avea maica-mea niste idei cum ca am face dezordine (nu ca nu ar fi fost adevarat). 

Amintiri (2)

Dupa cum va spuneam, inainte de Revolutie curentul se intrerupea destul de des. Dar si asa, ceva trasnai tot am facut.

Prima a fost cand aveam vreo 2-3 ani, intr-o iarna. Intamplarea asta am aflat-o peste multi ani, povestita de mama. Ma lasase sa dorm in camera, iar ea isi facea de lucru prin bucatarie. Numai ca, numai de dormit nu aveam eu chef.

Amintiri (1)

Fac piticii mei o groaza de trasnai, dar cand imi aduc aminte cate faceam si eu cand eram mic...

Cel mai bun mod de a-ti reaminti este sa vizitezi niste rude (bunici, unchi, matusi) care te considera inca tot piticul care mergeai in vacanta la ei si tin cu tot dinandinsul sa ti le povesteasca.

Deschid o categorie noua, cu ce-mi mai amintesc eu de pe vremea aceea.

Indiana Jones si regatul lenjeriei intime

- Tati, cand venim acasa, imi dai mie cureaua, da? Sa fac ca Indiana Jones.

- Si cum facea Indiana Jones?

- Asa (imi arata cum o roteste deasupra capului).

Risotto cu ciuperci

Daca v-ati saturat de clasicul pilaf, risotto este o buna alternativa. Piticilor mei le place mult mai mult decat pilaful.

Ingrediente:
- orez
- ciuperci
- ceapa verde
- sare, piper
- ulei masline

Dlagonul ... virtual

Acum vreo cateva zile David m-a batut la cap sa-i fac si lui cont pe un joc online, pentru copii, Club Pandanda. Bine, ei ii zic Panda, caci e mai scurt. Ce trebuie sa faci este sa ai grija de un animalut virtual (sa-i zicem "pet"), in speta un ursulet panda, sa il imbraci, sa faci diverse misuni cu el si asa mai departe.

Acum e concurenta: cine are pet-ul cel mai bine imbracat, cine face cei mai multi bani sa cumpere hainute pentru pet, cine are cati mai multi dragoni.Au niste misiuni acolo de facut si castiga un ou din care, daca ai grija, iese un dragon.

Cum sa "scapi" de acasa

Ma intorceam intr-o seara acasa cu metroul si citeam o carte. La Romana au urcat patru baieti de liceu (cred), iar unul dintre ei se aseaza langa mine, vorbind la telefon:
- Da, ma duc cu Maria in oras... 
Unul dintre prietenii lui, iritat:
- Ce faci, frate? N-ai zis ca vii cu noi?
Cel de langa mine ii tot facea semn cu mana sa taca, vorbind la telefon in continuare:
- Nu stau mult... Pe la 11 e bine?...Pai, trebuie sa o duc si acasa....Bine, pa!
Cand termina de vorbit, celalalt il intreaba:
- Ce faci, ma? Nu ziceai ca vii cu noi in oras? Cum adica te duci cu Maria?
- Taci, frate, ca vin cu voi. 
- Pai si la telefon ce ziceai?
- Ei, la telefon era taica-meu. Daca nu-i zic ca ma intalnesc cu o fata in oras, nu ma lasa sa plec de acasa. :)

Davidisme

- Tati?

- Da.

- Stii de cand imi doleam pistolul asta?

- Nu.

- De tlei ani.

- Bine, dar ce am vorbit noi? Am zis ca incepi sa vorbesti cu "r", nu cu "l", da?

- Da.

....

- Tati?

- Da.

- Stii de cand imi doream pistolul asta?

- Nu.

- De tlei ani :D

Concursuri, partea a treia

Cateodata ma gandesc ca noi chiar suntem masochisti cand vine vorba de concursuri. Bine, nu de toate, dar de unul sigur, de care v-am mai scris aici si aici. Numai ca de data asta o sa-i dau si numele, pentru ca deja e bataie de joc! 

Desenele de "atunci" si de "acum"

Dimineata au program de desene animate. Mai ales in weekend. Nici nu se trezesc bine, nici nu ajung la baie sa-si clateasca ochii, ca se si "infiinteaza" in sufragerie, pun mana pe telecomanda si dau drumul la TV pe unul din canalele de desene animate. Apoi incepe rotatia: un desen pe un canal, apoi altul pe alt canal si asa mai departe pana cand in sfarsit parintii zic "Gata!".

Raspunsuri copii

Am primit un mail acum cateva zile de la un prieten si nu m-am putut abtine sa nu rad (multumesc Bogdan). Dupa o cautare pe Google am vazut ca apar pe mai multe site-uri.

Raspunsuri date de copii din clasa a doua la  următoarele întrebări: 

Salata cu sardine si focaccia

Nu stiu daca reteta asta este brevetata sau nu sau daca se gaseste sub alta denumire. Noua insa ne-a placut aseara.


I-as zice Salata de la Marea Neagra datorita ingredientelor

Fan Voltaj

In preajma Pastelui, Amalia a fost la un concert la scoala, unde a cantat Voltaj. De atunci este "fana" declarata. Ba chiar vrea sa cante cu ei in formatie. Are cineva numarul de telefon al lui Calin? Poate facem un duet gen "Vunk si Antonia". Nu ca melodia "Pleaca" nu ar sti-o, numai ca i-a interzis mami sa o mai cante, caci prea zice de multe ori "la naiba" si un copil "nu are voie sa foloseasca asa cuvinte urate".

Zi de povesti

Nu, nu e o greseala in titlu. Chiar a fost o zi de povesti, nu de poveste. 

Gradinita la care e inscris David (si la care au fost si Ama si Vlad) are o multime de activitati care implica si parintii. In afara de faptul ca avem  "Open day" (zile in care parintii se duc si stau cu copii, ca observatori, pentru a vedea cum se desfasoara activitatile), activitati in parc, serbari,  spectacole si tombole, cam de doua ori pe an parintii sunt invitati sa le citeasca povesti copiilor.

Azi a fost randul meu, dupa ce ieri fusese Ana.

Concursuri (re)

M-am tot gandit daca sa scriu despre asta sau nu. Pana la urma, n-am rezistat pentru ca mi se pare bataie de joc.

Dupa cum va spuneam mai demult, Vlad participa la diverse concursuri de Matematica si Limba Romana.

Tortellini al Forno

Ingrediente:

- 250g tortellini (sau raviolli) - de care preferati: cu branza, cu carne...

- 250 ciuperci

- 3 ardei capia potriviti

La mare

Profitand de lunea libera (de Rusalii) si de faptul ca prognoza meteo devenise promitatoare (dupa ce cu cateva zile inainte anunta ploi), weekend-ul acesta l-am petrecut la mare, la Costinesti. Primisem o invitatie de la niste prieteni, familia S., care au o casa in Costinesti sat.

Jucarii

De vreo 3 saptamani, David ma bate la cap sa-i cumpar o jucarie anume. Am tot incercat sa aman momentul, dar maine e Ziua Copilului si nu mai scap. 

N-am asteptat atat ca sa-i iau o jucarie pentru ca nu am bani, ci pentru ca nu vreau sa se obisnuiasca cu ideea ca, daca vor ceva,

Noapte buna, copii!

- Gata, este ora de culcare!

- Dar vleau sa mai staaaau!

- E ora 9! Maine dimineata Ama si Vlad merg la scoala si se trezesc devreme. Trebuie sa va culcati! Hai, la schimbat in pijamale si apoi spalati-va pe dinti si faceti pipi (cum sa-i zic altfel????).

Dimineata de weekend cu David

- Tati, pot sa ma uit la televizor?

- Da, uita-te.

- Pe Minimax?

- Pe ce vrei tu, dar nu Cartoon.

- Bine.

Curse de melci

Aseară am ieşit cu Amalia şi David să plimbăm căţelul (să-şi facă plimbarea de seară) şi cum după ploaie apar o mulţime de melci pe jos, copii au avut ocupaţie.

De-ale Amaliei

- David, hai sa ne jucam!

- Imediat!

- Daca nu vii pana numar la 5, nu ma mai joc cu tine!

- Vin!

Paste

Cateva retete de paste (de fapt cele care le gatesc cel mai des).

Sa incepem cu cea care dureaza cel mai mult:

Lasagna

Weekend culinar

Weekend-ul acesta (ca multe altele) am gatit. O parte din retete le-am pus mai demult pe Facebook.

Meniul:

Ciorba de loboda

Dialoguri

- Azi nu merg la gradi!
- De ce?
- Asa a zis mami!
- N-a zis mami asa ceva. De ce nu vrei sa mergi?

Lesinul

- Mami, cand lesini inseamna ca te duci pana la cer si inapoi? (David).

Asta imi aduce aminte de un banc:

La poarta Raiului, bate cineva, Iese Sf. Petru, dar nu vede pe nimeni. Inchide usa si da sa plece. Se aud din nou batai. Iar deschide usa, iarasi nu vede pe nimeni. Se repeta de vreo cateva ori intamplarea cand, deodata, Sf. Petru il zareste pe cel care batea:

- Auzi, te hotarasti? Intri sau nu?

- Ce sa fac daca ma tot resusciteaza astia.....

Friptura de miel la cuptor

O reteta care ia ceva timp, dar rezultatul e super.

Ingrediente:
- Miel
- usturoi
- sare
- ulei
- vin rosu - 1-1.5 litri
- rozmarin, sare, boia dulce

Calatoria - partea a doua

Bun, deci ati vazut cum este sa calatoresti cu un bebe.

Trecem la nivelul urmator.

Familia mai are un bebe, celalalt fiind acum deja marisor (3-4 ani). Drumul, in mod normal (fara copii, adica), este maxim 6 ore de condus, cu 1-2 opriri de 15 minute fiecare. Tinand cont ca avem un bebe la bord, se mai adauga cel putin jumatate pentru opriri, mancare si schimbat de scutece.

Bagajele sunt acum duble: pe de o parte pentru ca bebe murdareste, pe de alta parte pentru ca fostul bebe are obiceiul sa exploreze tot ce este in curtea bunicilor: gaini, purcei, culturi si altele. Din pacate volumul portbagajului nu s-a dublat. Asa ca cu chiu, cu vai, se gaseste loc pentru bagajele extra.

Cum se desfasoara calatoria: pai bebe plange, iar celalalt are nevoie de atentie. Tinand cont ca acum vorbeste, din 10 in 10 minute intreaba: cand ajungem la bunica? Cati kilometri mai sunt? Pentru el notiunea de distanta nu exista.10 Km sunt la fel ca 100 km. Asta nu face drumul mai scurt. Daca pana acum doar parintele care avea grija de bebe suferea, acum e si randul soferului. Explica-i tu unui copil de 4 ani ca mai avem 200 de km pana ajungem la destinatie. Crezi ca intelege? Nu prea.

Trece si etapa asta si, in sfarsit, pleci la drum cu copii care au mai mult de 3 ani fiecare. Numarul de opriri se reduce la 1-2. In schimb, in masina e nebunie:

-       Mami, vreau apa!

-       Mami, vreau cereale!

-       Tati, cati km mai sunt pana la bunica?

-       Mami, vreau un mar!

-       Jucam fazan?

-       Jucam “telefonul american” (de ce i-o zice american nu stiu)?

Singurele momente de liniste sunt cand dorm. Singura "eliberare" este cand dorm toti in acelasi timp. Fapt ce se intampla pana la urma, dar defazati cu 30 de minute fiecare.

Degeaba incerci tu sa le arati copiilor ce monumente, peisaje si alte lucruri pot vedea pe drum. Sunt irelevante. Pana nu ajung la varsta de 10 ani fiecare, cand devin cat de cat interesati de ceea ce vad, nu-i intereseaza.

Ajungi la destinatie si in mintea ta este:

-       Ce cuvant sa formezi cu ultimele 2 litere, astfel incat sa nu-l inchizi pe celalalt?

-       Ce intrebare sa mai pui la “telefonul american”

-       Cati km erau in total?

-       Cat stam la bunica?

-       Cand ne intoarcem?

Dar cel mai important, este sa te pregatesti sufleteste pentru drumul de intoarcere.

(ar mai trebui sa scriu si intamplarile cand la bord mai apare si un catel...dar va las pe voi sa deduceti)

Calatorie cu copii

Sa calatoresti cu copii, cat sunt mici, e o alta aventura. Poate ca soferul este cat de cat OK, pentru ca “el conduce si nu trebuie deranjat”, in schimb celalalt partener este “varza” dupa un astfel de eveniment.

In primul rand, cand pleci la drum cu un copil sub 4 ani, bagajele lui de vreo 2-3-4 ori mai numeroase decat bagajele celorlalti calatori. Daca tie, ca adult, iti trebuie o geanta (sau cel putin doua daca esti persoana de gen feminin (ziceti voi ca nu e asa!!!!) ), un copil are nevoie cam de 4-5 bagaje. Asta pentru ca, in afara de 2-3 schimburi pe zi, mai trebuie sa cari pat, carucior, aparat de sterilizat, scutece, servetele, bavetici, vesela, cereale, lapte praf....si multe, multe altele.

Incepe apoi problema de optimizare a spatiului masinii. Portbagajul e deja plin, dar mai ai bagaje. Unde le pui? Evident, in locul pasagerului, pentru ca in spate este mami + bebe + scaunel copil + geanta copil.

Ai terminat totul si acum sunteti gata de drum. De acum chiar ca incepe aventura.

Dupa primii 20 km copilului i se face foame. Asa ca opresti, sa manance (20 minute). Dupa ce mananca, mai mergi inca vreo 10 km si apoi opresti sa il schimbi, pentru ca in mod normal, daca ceva intra pe o parte in organism, trebuie sa iasa ceva si pe partea cealalta. Inca vreo 20 de minute pierdute. Si incepi sa realizezi ca intr-o ora tu n-ai parcurs decat vreo 15-20 de km. In ritmul asta, pana faci cei 350 km pana la bunici, te apuca ziua de maine. Dar, ai noroc: copilul a adormit. In sfarsit poti “sa-i dai si tu talpa”. Cale de vreo 60 km pentru ca, bebe iar e treaz. Ceea ce urmeaza e un “deja vu”. Numai ca, dupa ce mananca si apoi elimina, nu mai adoarme, ci are chef de joaca. Asa ca, de acum profita de celalalt parinte, in timp ce soferul e fericit ca nu trebuie sa mai opreasca ci poate si el sa conduca.

Ati vazut vreodata cum se zdrobesc strugurii cu picioarele? Ei bine, piticul nu a vazut, dar stie! Si aplica asta pe mami! Pana la urmatoarea etapa de mancare si nani, bebele este un adevarat dansator "de cursa lunga" de muzica populara.

Cu chiu cu vai, se ajunge la destinatie: soferul si copilotul sunt cu nervii la pamant. In schimb, “ingerasul” e tot numai un zambet. Iar bunicilor nici ca le trebuie mai mult:
- Cum a fost drumul? Aglomerat? (de parca tie, dupa 6 ore de condus si 4 de opriri iti mai trebuie ceva).

Nu-ti mai ramane decat sa te bucuri de cele cateva zile de relash la bunici, sperand ca vor “prelua” si ei micutul vilegiaturist, in timp ce tu te incarci fizic si moral pentru drumul de intoarcere, care, bineinteles, se va desfasura in aceleasi conditii ca cel de dus.

Cam asa stau lucrurile cu un copil. Cand sunt mai multi, se schimba putin, dar nu prea mult. Dar despre asta, data viitoare.

Cifra

Acum doua saptamani eram cu piticii in parc.  La um moment dat, apare David cu o creta (caramida) in mana:

- Mami, uite, stiu sa fac cifra aia cu doua burti.

- Cu ce?

- Cu doua burti.

- Care?

- Asta:

 Amandoi ne-am gandit la un 8, dar el a facut un B intors.

Vine, vine primavara...

<- Pulpe de pui la cuptor, cu legume

Caldura mare, Monser...cam asa a fost sambata si duminica. Cred ca toata lumea s-a saturat de zapada asa ca in weekend tot Bucurestiul era in parc. Si, bineinteles, si noi.

Cateva poze.

Honey:

Curatenie

Echilibristica

OK ;)

Ghici, cine?

Indragostiti

Lacul

Honey si un prieten.

Micii mesteri mari

Dragoste adevarata

Inca nu au aparut frunzele, dar nu mai e mult

"Tanara" generatie, la o carte mica

Barcute.

Pulpe de pui la cuptor, cu cartofi si legume

O reteta simpla, dar foarte gustoasa.

Ingrediente:

• pulpe de pui
• conopida si broccoli (proaspete sau de la pachet, inghetate)
• ardei
• unt
• ulei de masline
• sare, piper, rozmarin

Cartofii se curata, se taie cubulete si se fierb cam 10-15 minute. Nu trebuie sa fie moi ca la piure.
Pulpele se spala, se dau cu sare si boia dulce si se frig la grill.

Se incinge cuptorul. Se unge o tava cu unt si se pun cartofii fierti si scursi de apa, pulpele fripte, conopida si ardeiul taiat felii. Se stropeste totul cu sare, piper si putin ulei de masline. Se presara rozmarin.

Se da la cuptor 20-30 de minute. Se scot cand cartofii au devenit aurii.

Se servesc cu salata de rosii si castraveti.

Pofta buna!

Vine, vine primavara ->

Ciulama cu pui si ciuperci

Mancarea asta, cand eram mic, la camin (pe vremea lui Ceasca era Caminul, unde mancai si dormeai, si Gradinita, unde la pranz o tuleai acasa), o uram. Cand o vedeam asa alba si vascoasa nu-mi venea deloc sa o mananc. Drept pentru care o pasam colegilor, cu lingura pe post de prastie. Mama ce sapuneala imi mai luam acasa cand aflau ai mei ;).

Dar am redescoperit-o de curand si acum mi se pare foarte delicioasa. Ce e interesant, copiilor mei le place foarte mult.

Pentru ingrediente avem nevoie de:

- ciuperci

- piept de pui

- ulei

- unt

- lapte

- smantana

- faina

- sar, piper

- marar

Nu fac niciodata la gramaj, adica nu pun 555g de ciuperci cu 123g piept de pui si 3 linguri de ulei. Nu, o fac "la ochi" pana are consistenta care imi place.

Se pune putin ulei intr-o cratita si se prajeste pieptul de pui taiat bucatele. Cand incepe sa se rumeneasca, se pun ciupercile care au fost pregatite (spalate, taiate cubulete). Se adauga putina sare si putin piper. Ciupercile vor lasa apa asa ca nu e nevoie sa puneti suplimentar. Cam dupa 5-10 minute, cand inca mai este zeama, se pune 1 lingura de faina si se amesteca bine. Se adauga unt (cam jumatate de pachet) si o cana cu lapte. Se amesteca bine si se fierbe in continuare, pana se coaguleaza (se face ca un sos Bechamel, numai ca are ciuperci si carne in el). Se adauga apoi smantana (cam 3-400g), se mai fierbe cam 15 minute si se adauga la final mararul.

Se serveste cu mamaliguta.

La ciuperci si piept de pui merge bine vinul alb, asa ca puteti pune un paharel dupa ce ati pus ciupercile. Dar nu mai mult, caci apoi o sa-i vedeti pe cei mici zambareti si nu o sa stiti de ce. 

Pofta buna!

Pulpe de pui la cuptor, cu legume ->

Lego - continuare

<- Lego

Ei bine, am scapat usor: nu a mai vrut castel.

Avem asa:

- casa cu etaj si scara

- antena parabolica si radar

- doi detinuti care se joaca pe o trambulina

- doua masinute

- un gunoier si ghena de gunoi

- plasma (ghiciti unde e telecomanda)

- masa

- canapea .

Sper sa va placa.

Ciulama cu pui si ciuperci ->

Lego

V-ati jucat vreodata cu Lego? Probabil ca marea majoritate dintre voi, da. Dar v-ati jucat impreuna cu un copil? Ei bine, este o adevarata aventura.

- Tati, vreau sa ne jucam cu Lego.
- Bine. Ce vrei sa construim?
- O casuta.

Tati isi face planul, uitandu-se la gramada de piese si estimand cam cat de mare o sa fie casa. Si incepe sa construiasca.

- Nu e bine! Vreau sa fie mai mare!
- Dar nu ne ajung piesele!
- Ba da!
- OK, arata-mi tu cat de mare vrei sa fie.
- Cam asa, zice copilul, aratand cu manutele ceva de dimensiunea unui caiet. Si vreau sa fie si cu etaj.
- Tati, dar nu o sa ne ajunga piesele!
- Ba ne ajung!

In fine, tati incepe munca. Sa cauti intr-o cutie piesele care iti trebuie, nu e chiar asa usor. Drept pentru care, copilul apuca cutia si o rastoarna pe covor. Daca credeai ca mai ai loc sa stai pe covor, te inseli. Toata camera e acum plina de piese.

Incet, se profileaza peretii, usile si ferestrele de la parter. Acum apare problema: cum facem plafonul si continuam etajul.

Dar copilul nu are problema asta. Degeaba cauti tu piesele mari, el le-a folosit deja sa-si faca o piscina (deh, daca tot facem ditamai vila, trebuie sa facem si piscina). De fapt, problema e a ta.

Cu greu, combinand o multime de piese si, reusesti sa faci peretii la etaj. Dar din pacate nu mai ai niciuna folositoare pentru acoperis. Copilul le-a folosit sa faca garajul pentru masina care, bineinteles, tot tu o vei construi din piesele ramase.

Dupa o ora, deja nu mai vezi bine. Pe covor au mai ramas o multime de piese, dar sunt atat de mici incat nu ai ce sa mai faci cu ele. Le vei descoperi mai tarziu, calcand pe ele.

Acum te-ai saturat. Casa ta arata jalnic, fara acoperis, fara mobila si alte obiecte. Forma ei oricum e ceva neo-avangardisto-retro. Adica indefinibila si indescriptibila. In schimb piscina e mare si frumoasa, garajul la fel (intre timp copilul a descoperit ca poate sa foloseasca el o masinuta din colectie si nu-i mai trebuie cea care trebuia sa o faci tu).

Copilul a plecat de mult sa se joace cu altceva. Tu mai ramai la datorie (daca mai poti), sa termini casa. Oricum, stii nu o sa reusesti, daca nu strici garajul si piscina. Dar nu ai curajul sa faci asta! Pana la urma cedezi si pleci, sperand ca piticul sa nu te vada. Nu o face, are alte preocupari.

Seara, incerci sa adormi, dar ai sentimentul neimplinirii. Ai lasat munca neterminata, desi ai fost atat de aproape. In schimb, piticul doarme linistit.

Iti amintesti ce ti-a spus inainte de culcare:
- Tati, maine vreau sa facem un castel!!

(continuarea aici)

Lectii

- Ama, ti-ai facut temele pentru luni?

- Nu.

- Pai, apuca-te sa le faci ca sa poti sa te joci mai tarziu.

- Dar vreau sa le fac cu tine!

- Eu am treaba acum. La ce ai de facut?

- Pai...la Matematica si la Cunoasterea Mediului.

- OK. Fa tu la Cunoasterea Mediului si apoi facem impreuna la Mate.

- Dar vreau sa le fac cu tine!

- Ti-am zis ca am treaba.

Ama nu cedeaza, deci, nu se apuca de facut lectiile. Intr-un final termin ce aveam de facut. 

- Decupeaza imaginile si hai sa le lipim.

- Dar vreau sa le lipesti tu.

- Trebuie sa inveti si tu sa faci asta.

- Of, bine....

De decupat le-a decupat, dupa ce a ma chinuit catelul putin, a stat de vorba cu David si s-a dus la baie.

- Uite ce urat le-ai taiat. Trebuie sa tai pe linie. 

- Ooof...data viitoare mi le tai tu.

- Ar fi bine sa nu te mai grabesti si sa inveti.

- Aici trebuie sa colorez.  David, colorezi cu mine?

- Nu poate David sa coloreze cu tine pentru ca e caietul tau de scoala. El are cartea lui de colorat.

- Dar vreau sa faca si el.

- O sa coloreze si el pe caietul lui cand merge la scoala.

- Oooff...

Ma apuc de spalat niste vase, dar Amalia nu se opreste din vorbit. Citeste toate paginile de la lectiile care le-a facut deja sau care o sa le faca. Bineinteles, a uitat ca are de colorat. Asa ca, o luam de la capat.

- Hai, termina de colorat si citesti mai tarziu.

...

- La mate ce ai?

- Cateva probleme pe caietul special.

- OK. Ia stiloul si scrie. Dar mai intai imi spui ce socoteli ai. Si sa scrii frumos, sa nu te grabesti.

- Unsprezece egal cu casuta libera, plus zece. Doisprezece egal cu casuta libera doi, plus zece....Cincisprezece egal cu cinci plus...Of, am gresit. Trebuia sa las casuta libera.

- Unde-i pic-ul? Hai sa corectam.

Gaseste pic-ul in penarul lui Vlad, corectam si reluam, pana la 20.

- Bun. Urmatorul excercitiu. 

- Trebuie sa scriem crescator si descrescator numerele dintre 10 la 20.

- OK.

- Unsprezece, Doisprezece....Doua zeci. Acum invers: doua zeci, nouasprezece....cincisprezece, treisprezece...off, iar am gresit. 

- Bine, scrie in continuare si corectam dupa ce termini.

Dupa 5 minute, tema e gata. Cu mici corecturi pe ici pe colo. In total a trecut jumatate de ora din care 25% a fost lucru efectiv si 75% vorba si joaca.

Asa era si Vlad in clasa I. Singura diferenta era ca Vlad nu vorbea atat de mult ci se uita pe geam si astepta sa stam cu el cand scrie. Amalia in schimb, trebuie sa vorbeasca, si sa vorbeasca, si sa vorbeasca. Chiar acum doua zile ma amuzam cu un desen la TV la Minimax, Marta Vorbareata: un catel care a mancat supa de litere si a inceput sa vorbeasca incontinuu. Cam asa e si Amalia.

Lego ->

Weekend la munte

Vineri, dupa pranz si dupa ce i-am “recuperat” pe cei mari de la scoala si pe cel mic de la gradi, am plecat cu masina la munte. Am “pasat-o” pe Amalia in masina Cristinei si apoi ne-am vazut de drum.

Calatoria a fost OK: drum liber (nu plecasera inca nebunii din Bucuresti), o oprire la benzinarie sa luam sandwich-uri si sa ne golim rezervoarele (:D), iar la ora 16 eram deja cazati la pensiunea-restaurant Ancora***, Predeal (http://www.ancorapredeal.ro/).

Am facut numaratoarea: 7 adulti si 6 copii.

Pentru cine n-a fost pana acum acolo, pensiunea are 4 camere maricele, iar restaurantul este foarte frumos, meniul bogat de-ti lasa gura apa. Drept pentru care am testat si noi o parte din bunatatile bucatariei. O recomand oricand cu mare placere.

Vineri seara am fost noi cam obositi dupa drum, asa ca am preferat sa stam in restaurant sa jucam diverse jocuri si sa mai schimbam o vorba. Cu alte cuvinte sa ne incarcam bateriile pentru a doua zi.

Sambata dimineata, din pacate, o veste trista: ploaie si ceata. Asa ca sperantele noastre de a merge pe partie s-au cam spulberat. Ne-am strans cu totii la micul dejun si in jurul pranzului i-am echipat bine pe copii si am iesit la zapada, pe drumul din spatele vilei.

Ce-i drept, zapada mai era pe jos, dar cand am vazut un panou cu “Zona frecventata de ursi” si dupa ce au fost identificate niste urme care pareau lasate de un astfel de animalut, ma cam uitam in toate directiile. Dar copiilor nu le pasa, ei s-au simtit cel mai bine, asa ca o ora a fost veselie maxima.

Dupa-amiaza: un somnic bun (mai ales piticii), masa de pranz si iarasi jocuri, de data asta mai multe. Ziua s-a inchieiat cam pe la 1 noaptea.

Duminica sperantele noastre de a merge la partie au renascut cand am vazut ca afara ninge ca in povesti. Am mancat repede micul dejun, am facut bagajele, pastrand cateva haine de schimb si apoi, directia partia Clabucet. Lume multa, cu greu am gasit un loc de parcare, in schimb zapada era excelenta. Am inchiriat o sanie (pe langa cele 2 din dotarea personala) si pune-te sa urci dealul. 

 

Dupa 2 ore eram cam epuizati asa ca ne-am hotarat sa incheiem si sa ne intoarcem la pensiune. O cafea si un suc si am plecat in cele din urma catre casa.

Contrar asteptarilor, drumul a fost liber. Doar in Comarnic s-a mers bara la bara, iar apoi intre Ploiesti si Bucuresti au inceput sa apara grabitii.

Ajunsi acasa, am mai apucat sa desfacem bagajele, sa facem un dus si sa mancam ceva inainte de a cadea intr-un somn profund.

Dar, a meritat: ne-am simtit excelent, ne-am bucurat ca avem prieteni buni cu care sa ne petrecem timpul si ne-am facut planuri si pentru alta data. De data aceasta, cand va fi soare si verde.