Nu mai aveam rabdare. Deja nu mai
aveam niciun chef de munca. Era sentimentul acela ca nu mai poti si nu mai
vrei. Trebuie sa iei o pauza. Ma tot gandeam ca mai sunt cateva zile si plecam
din Bucurestiul imbacsit si canicular, la Marea cea Mare.
Cand a trebuit sa amanam plecarea
cu o saptamana – trebuia sa plecam pe 1 iulie – m-am ofticat, dar am inghitit
in sec. Erau motive intemeiate. Pana la urma era doar o saptamana,
tinand cont ca urmeaza doua de relaxare.
Numai ca saptamana asta nu a
decurs cum trebuia. David a facut febra si tusea deja de cateva zile, asa ca joi
a trebuit sa mergem cu el la doctor. Investigatii, radiografie pulmonara si
verdictul a fost: pneumonie. Deja ma gandeam ca nu mai plecam deloc. Era ca un
facut. Cand avea 1 an si jumatate si am fost cu el in Jupiter, Vlad a facut
febra primele doua zile. In urma cu trei ani, la Albena, David a facut pneumonie,
din prima zi, si a trebuit sa mergem cu el la urgente la policlinica din
statiune. Noroc cu sfatul doctoritei noastre, care ne-a zis ce sa-i facem,
altfel ratam vacanta. Acum era a treia oara.
Sambata dimineata insa ne-am mai
linistit, dupa ce l-a vazut o alta doctorita de la Medicover: mergem la mare,
stam la umbra, nu are voie in apa si facem tratament cu antibiotic si alte
medicamente, pana ii scade tusea (febra nu mai facuse). Ca sa fim siguri, am
facut o programare pentru Joi, la Medicover-ul din Constanta, sa vada un doctor
cum a evoluat si sa ne zica ce mai facem cu tratamentul.
Si, a venit ziua cea mare. Bagajele
le aveam pe jumatate gata de duminica, luni doar am mai completat ce mai trebuia.
Asa ca luni, la ora 12, cu catel si fara purcel am plecat la drum, plini de
sperante. Costinesti, venim!
A2-ul liber, ca-n palma. Am oprit
la benzinarie sa fac plinul si sa luam niste sandwich-uri si apa – pentru catel,
noi aveam de acasa – si, “da-i talpa” pana la Cernavoda. Aici ne-am oprit
cateva minute, pentru ca lui David i s-a facut rau si “a dat la boboci”. Cand
ne-am dat jos din masina, sa lesini, nu alta. O caldura infernala. E adevarat
ca m-am uitat la termometrul de bord care arata 38 de grade.
La Medgidia am taiat-o prin oras –
e un indicator la intrare spre Saturn/Neptun/Olimp - nu am facut stanga spre
Murfatlar. Gasisem cu o luna in urma un drum foarte liber, spre portiunea de A2
finalizata pana la Agigea. Este un drum foarte putin circulat si care merge
paralel cu autostrada, dar pe partea cealalta, fata de cel clasic,
Medgidia-Murfatlar. Vi-l recomand. Daca aveti GPS, Google Navigator-ul il stie
in proportie de 80% - mai sunt unele intreruperi datorita lucrarilor de la
autostrada si unele devieri. In schimb este asfaltat nou-nout.
Pe la ora 16:30 am ajuns la
Costinesti, ne-am salutat cu gazdele, am “debarcat” bagajele, iar seara am
facut o mica incursiune in statiune, sa luam pulsul. Lume, cat vezi cu ochiul!
Om langa om, persoana langa persoana! Shaormerii, hamsii, pizza la felie, bere,
magazine cu incaltaminte de vara si prosoape, jucarii, creme de plaja, bratari
si cate si mai cate. Ce mai, o nebunie! Ne-am intors acasa si ne-am facut
planurile pe zilele urmatoare. Noaptea, nu prea am dormit pentru ca, haosul de
peste zi se continua si noaptea.
