A inceput scoala

Ieri a inceput.

Cu ochii mijiti de somn, buimac si cu miscari nesigure intind o mana si opresc ceasul din sunat. Abia reusesc sa ma dau jos din pat. In casa, liniste.

Urmeaza ritualul de dimineata: spalatul pe dinti si pe fata, cititul de mailuri pe telefon, deschiderea frigiderul si identificarea ingredientelor pentru micul dejun si pentru pachetul copiilor.

Panacee

Cand vine vorba de boli sau anumite incidente neplacute prin care trec copii, exista cateva panacee care, in aproape toate cazurile, nu dau gres. Si asta pentru ca au acel efect placebo care il linisteste imediat pe micut.

Sa luam de exemplu orice julitura. Initial, piticul trece prin cea mai mare tragedie si orice remediu este refuzat. Doar ideea ca ii vei spala rana sau o vei atinge cu betadina sau orice alifie este din start refuzata cu plansete si tipete. In aceste conditii, oricat ai incerca sa ii demonstrezi, stiintific sau printr-o analogie cu povestile in care personajele au trecut la randul lor prin aceeasi situatie, faptul ca este spre binele lui sa cureti rana, refuzul va fi acelasi. Nici cu negocierile gen „inghetata” sau „jucarii” nu prea ai sanse de reusita.

Aventura parc

Sa mergi in parc, in weekend, este o adevarata aventura, mai ales acum, de cand s-a facut cald. Cred ca si Bear Grylls sau orice mare amator de senzatii tari sau supravietuire in conditii extreme s-ar simti invidios pe parintii care merg cu la plimbare sambata sau duminica.

Trecand peste momentele de imbracat copii, pus ceva de rontait in rucsac, umplut sticlutele cu apa si localizat trotinetele sub maldarele de lucruri care s-au strans peste iarna in balcon, odata iesit din casa incepe aventura. Prima oprire este, inevitabil, la chioscul cu inghetata.

Spam-uri sau nu?

In fiecare zi primesc zeci, daca nu sute de mesaje pe mail, iar din acestea o buna parte sunt spam-uri. Da, din punctul meu de vedere sunt spam-uri!

Putin ma intereseaza ca au in disclaimer la sfarsit care zice ca nu e spam, ca respecta nu stiu ce lege sau nu stiu ce conditii! Nu ti-am cerut mesajul asta, nu am chef sa mi-l trimiti! Punct.

Mersul cu trenul - stereotipuri

In ultimul timp am "avut sansa" sa merg mai des cu trenul, asa ca am observat ca anumite situatii se repeta.
In primul rand pe peron vei gasi intotdeauna pe cineva care nu stie unde e vagonul sau. Desi scrie mare si frumos pe fiecare in parte. Degeaba, pana nu intreaba controlorul si inca 2, 3 persoane, nu e convins. Si ca sa fie treaba completa, mai are si foarte multe bagaje.

Daca as fi savant...

Tinand cont ca vecinii mei ma chinuie de vreo cateva zile cu tot ce gatesc ei, mi-a venit o idee.

Ce gatesc vecinii?

Ieri m-am intors in Bucuresti, pe la 4 dupa amiaza. N-am mancat cine stie ce, am oprit pe autostrada la un OMV sa iau un sandwich si am zis ca pana seara e OK. Aveam de gand sa "omor" niste cartofi proaspat scosi si niste rosii de gradina cat pumnul. O minune! 

Dar cand am ajuns acasa.....

Film si masini

Aseara am fost sa vedem Ice Age 4: Continental Drift, la Cinema City in SUN Plaza. Ca si la celelalte 3 filme din serie, ne-am amuzat copios. 

Sa mergi la mare cu trenul?

7:30. Trezirea, un dus rapid, facut putina ordine prin casa, dus gunoiul si la 8 ieseam pe usa.

8:30. Gara de Nord. Plina ochi. Iau o cafea de la KFC si ma duc sa vad de la ce linie pleaca trenul spre Mangalia. In fata la tabela de afisaj o mare de oameni. Dupa cum sunt imbracati sigur merg la mare.

Jurnal de vacanta (5)

Ultimele randuri de la mare...


Vineri am facut un gratar cu hamsii si stavrid, mujdei de usturoi si mamaliguta langa un sprit de vin alb, rece (mmm...) apoi am "vegetat" toata ziua.


Seara ne-am dezmortit cu o luuuuunga plimbare pe faleza. Peisajul, superb!

Jurnal de vacanta (4)

Joia a fost super-ultra-faina. Ne facusem planul sa mergem la Grindul Chituc, undeva mai la nord de Ovidiu, spre Gura Portiei.

Am facut niste sandwich-uri, bagajele si am pornit la drum. Ne-am oprit doar in Constanta sa alimentam.

Jurnal de vacanta (3)

Marti a fost zi de Constanta, din nou. Am ajuns iar la Medicover unde am primit acordul ca David sa poata intra in apa – nici nu va inchipuiti cat de fericit era. Apoi am vizitat Cazinoul care, din nefericire e in paragina total, dar tot aduce aminte de cladirea impunatoare care era acum cativa ani. 

Jurnal de vacanta (2)

Ideea noastra era sa mergem in fiecare zi la plaja de doua ori: o data dimineata, devreme, de la 8-9 pana pe la 11-11:30 si apoi seara, dupa ora 16:30-17. Numai ca, la fel cum socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, nu prea ne-am tinut de program zilele urmatoare.

Jurnal de vacanta (1)

Nu mai aveam rabdare. Deja nu mai aveam niciun chef de munca. Era sentimentul acela ca nu mai poti si nu mai vrei. Trebuie sa iei o pauza. Ma tot gandeam ca mai sunt cateva zile si plecam din Bucurestiul imbacsit si canicular, la Marea cea Mare.

Cand a trebuit sa amanam plecarea cu o saptamana – trebuia sa plecam pe 1 iulie – m-am ofticat, dar am inghitit in sec. Erau motive intemeiate. Pana la urma era doar o saptamana, tinand cont ca urmeaza doua de relaxare.

Vara nu dorm

Acum il inteleg pe Connect-r. Probabil ca omul era si el parcat pe undeva pe litoralul romanesc si suferea de insomnii.

Apai cum sa nu suferi daca auzi toate muzicile de la toate barurile, cluburile, terasele,  casetofoanele de masina in acelasi timp? Parca asculti cantand o orchestra de surzi orbi, dar cred ca si aia are mai multa linie melodica. Cum sa dormi cand Bitman se cearta cu Minune in acorduri? "Vine o zi/ooof viata meaaa/cand se va schimba" (ok, unul canta, celalalt se vaita).

Cred ca am gresit tactica. Se pare ca doua beri nu sunt de ajuns.

Ma gandeam ca dupa ce nu prea am dormit ultimele doua nopti datorita caldurii infernale din Bucuresti, azi o sa cad lemn. Da de unde! Pentru ca nu era de ajuns, piticul a mai facut si febra si acum stam cu Nurofenul dupa el. Bine, in doua-trei zile ii trece si poate atunci trag si eu un pui de somn ca lumea.

Oare astia pe aici cand se culca? Parca ziceau prietenii mei ca aici e agitatie non stop...

Si acordeonul ala nu mai tace...

Hotarat lucru: maine ma duc la farmacie dupa dopuri de urechi. Sau poate e non-stop?

Somn usor!

PS: La 4 s-a culcat lumea. Apoi au inceput cocosii.

Cum sa "scapi" de acasa

Ma intorceam intr-o seara acasa cu metroul si citeam o carte. La Romana au urcat patru baieti de liceu (cred), iar unul dintre ei se aseaza langa mine, vorbind la telefon:
- Da, ma duc cu Maria in oras... 
Unul dintre prietenii lui, iritat:
- Ce faci, frate? N-ai zis ca vii cu noi?
Cel de langa mine ii tot facea semn cu mana sa taca, vorbind la telefon in continuare:
- Nu stau mult... Pe la 11 e bine?...Pai, trebuie sa o duc si acasa....Bine, pa!
Cand termina de vorbit, celalalt il intreaba:
- Ce faci, ma? Nu ziceai ca vii cu noi in oras? Cum adica te duci cu Maria?
- Taci, frate, ca vin cu voi. 
- Pai si la telefon ce ziceai?
- Ei, la telefon era taica-meu. Daca nu-i zic ca ma intalnesc cu o fata in oras, nu ma lasa sa plec de acasa. :)

Raspunsuri copii

Am primit un mail acum cateva zile de la un prieten si nu m-am putut abtine sa nu rad (multumesc Bogdan). Dupa o cautare pe Google am vazut ca apar pe mai multe site-uri.

Raspunsuri date de copii din clasa a doua la  următoarele întrebări: 

La mare

Profitand de lunea libera (de Rusalii) si de faptul ca prognoza meteo devenise promitatoare (dupa ce cu cateva zile inainte anunta ploi), weekend-ul acesta l-am petrecut la mare, la Costinesti. Primisem o invitatie de la niste prieteni, familia S., care au o casa in Costinesti sat.

Jucarii

De vreo 3 saptamani, David ma bate la cap sa-i cumpar o jucarie anume. Am tot incercat sa aman momentul, dar maine e Ziua Copilului si nu mai scap. 

N-am asteptat atat ca sa-i iau o jucarie pentru ca nu am bani, ci pentru ca nu vreau sa se obisnuiasca cu ideea ca, daca vor ceva,

Calatoria - partea a doua

Bun, deci ati vazut cum este sa calatoresti cu un bebe.

Trecem la nivelul urmator.

Familia mai are un bebe, celalalt fiind acum deja marisor (3-4 ani). Drumul, in mod normal (fara copii, adica), este maxim 6 ore de condus, cu 1-2 opriri de 15 minute fiecare. Tinand cont ca avem un bebe la bord, se mai adauga cel putin jumatate pentru opriri, mancare si schimbat de scutece.

Bagajele sunt acum duble: pe de o parte pentru ca bebe murdareste, pe de alta parte pentru ca fostul bebe are obiceiul sa exploreze tot ce este in curtea bunicilor: gaini, purcei, culturi si altele. Din pacate volumul portbagajului nu s-a dublat. Asa ca cu chiu, cu vai, se gaseste loc pentru bagajele extra.

Cum se desfasoara calatoria: pai bebe plange, iar celalalt are nevoie de atentie. Tinand cont ca acum vorbeste, din 10 in 10 minute intreaba: cand ajungem la bunica? Cati kilometri mai sunt? Pentru el notiunea de distanta nu exista.10 Km sunt la fel ca 100 km. Asta nu face drumul mai scurt. Daca pana acum doar parintele care avea grija de bebe suferea, acum e si randul soferului. Explica-i tu unui copil de 4 ani ca mai avem 200 de km pana ajungem la destinatie. Crezi ca intelege? Nu prea.

Trece si etapa asta si, in sfarsit, pleci la drum cu copii care au mai mult de 3 ani fiecare. Numarul de opriri se reduce la 1-2. In schimb, in masina e nebunie:

-       Mami, vreau apa!

-       Mami, vreau cereale!

-       Tati, cati km mai sunt pana la bunica?

-       Mami, vreau un mar!

-       Jucam fazan?

-       Jucam “telefonul american” (de ce i-o zice american nu stiu)?

Singurele momente de liniste sunt cand dorm. Singura "eliberare" este cand dorm toti in acelasi timp. Fapt ce se intampla pana la urma, dar defazati cu 30 de minute fiecare.

Degeaba incerci tu sa le arati copiilor ce monumente, peisaje si alte lucruri pot vedea pe drum. Sunt irelevante. Pana nu ajung la varsta de 10 ani fiecare, cand devin cat de cat interesati de ceea ce vad, nu-i intereseaza.

Ajungi la destinatie si in mintea ta este:

-       Ce cuvant sa formezi cu ultimele 2 litere, astfel incat sa nu-l inchizi pe celalalt?

-       Ce intrebare sa mai pui la “telefonul american”

-       Cati km erau in total?

-       Cat stam la bunica?

-       Cand ne intoarcem?

Dar cel mai important, este sa te pregatesti sufleteste pentru drumul de intoarcere.

(ar mai trebui sa scriu si intamplarile cand la bord mai apare si un catel...dar va las pe voi sa deduceti)