Jucarii

De vreo 3 saptamani, David ma bate la cap sa-i cumpar o jucarie anume. Am tot incercat sa aman momentul, dar maine e Ziua Copilului si nu mai scap. 

N-am asteptat atat ca sa-i iau o jucarie pentru ca nu am bani, ci pentru ca nu vreau sa se obisnuiasca cu ideea ca, daca vor ceva,
trebuie sa le si cumperi imediat. Daca ar fi dupa ei, in fiecare zi ar vrea ceva. Si la ritmul in care cer....

Daca stai sa te uiti, intr-un an prilejuri de primit jucarii sunt o multime. In afara de Paste, Craciun, Mos Nicolae, ziua onomastica sau cea de nastere, in cursul anului mai apar oportunitati: mai vine cineva in vizita, mergi la cumparaturi si "le iei si lor ceva". Sunt ocazii destule. In plus, cand e ziua de nastere a unuia, vor si ceilalti jucarie. Bine, le iei ceva mai mic, mai simbolic, dar tot iei. Cat sunt mici nu inteleg de ce fratele lor mai mare a primit jucarie de ziua lui, iar ei nu. Adica ce, ei n-au dreptul?

Apoi, intervin factorii externi. In primul rand televizorul. Orice canal de desene animate da reclame din 15 in 15 minute. Parca aud:

- Tati, vino! Uite, de-asta vreau!

Azi e "de-asta", maine apare alta reclama si e alta "de-asta" si asa mai departe.

Al doilea factor extern il reprezinta colegii si prietenii.

- Tati, Horia are "nush-ce" jucarie. Vreau si eu!

- Tati, am vazut la Ioana "nush-ce" papusa. Vreau si eu!

- Tati, imi iei si mie un joc pe PSP?

Si tot asa saptamana de saptamana. Doar jucariile se schimba, deoarece maine sunt altele in voga.

Cand eram noi mici vroiam jucarii mari: avioane, masini, papusi, roboti, chestii demontabile. Acum nu. Trebuie sa fie cat de mici se poate: o bila cu maini, o aschimodie de omulet, cu magneti sau fara, o bila care se desface si asa mai departe. Cu cat mai mici cu atat mai bine. Problema e ca joaca cu aceste jucarii ii tine fix trei zile...hai, maxim o saptamana, nu mai mult. Apoi uita de ele pentru ca au vazut la TV sau la colegi ceva nou.

Dar nici n-ar renunta la ele. Nu cumva sa dai vreo jucarie altcuiva, desi nu s-a mai jucat cu ea de 2 ani. La gradinita si la scoala mai fac activitati de strans jucarii vechi dar bune, pentru copiii sarmani. Ii pui sa-si aleaga cateva jucarii sa le doneze si ei le aleg fix pe cele rupte: ba papusi fara o mana, ba masini fara roti. Singurul mod in care ii faci sa doneze jucarii bune este daca le promiti ca le iei altele. Si ei nu uita ca ai promis!

Apoi, sa-i vezi cand isi fac planuri:

- Tati, de ziua mea vreau "aia".

- Pai cat mai e pana la ziua ta?

- 6 luni.

- Pana atunci vor aparea altele.

- Nu, de-aia vreau!

Sau, de Craciun. In timp ce desfac cadourile ii auzi:

- La anul, vreau ca Mos Craciun sa-mi aduca...

Mai spune ceva daca poti!

Faza e ca la un moment dat nu mai apreciaza. Le umpli casa cu jucarii, apar noi si noi recipiente in care sa le pui si la un moment dat e cam debandada. Iar ei tot cer, deoarece copii nu au notiunea de bani, de valoare. Ce daca o bila costa 33,90 de lei si un maimutoi de 5 cm de silicon sau panza  costa 19,90? Acum sincer, decat sa dau 40 de lei pe o bila mai bine dau 55 lei pe un joc pe PSP sau 100 pe unul de Wii. Macar cu ele se vor juca cateva saptamani.

Dar, daca te uiti la sacii de jucarii, numai gandul "cat ai dat pe ele" te ingrozeste. Serios, cred ca iti mobilai lejer o camera, daca nu doua.

Oricum, pana la urma nu ai ce face. Incerci sa mai tragi de timp, sa amani momentul, dar tot nu scapi. Macar cand sunt mai mari poti sa negociezi, sa incerci sa-i faci sa-si aleaga ceva mai util (dupa standardele tale) si care ti se pare ca, cat de cat, isi merita banii. Stii bine ca e solutia de moment si nu vor trece prea multe zile cand iti vor cere altceva. 

Si o iei de la capat. 

Abia astept momentul in care o sa zica:

- Tati, Horia a primit de ziua lui un BMW decapotabil? Mie ce-mi iei peste 2 luni, la majorat?

- Auzi, moshule, stii ca Ioana tocmai si-a luat o geanta Luis Vuitton? Am vazut si eu una meseriasha. Hai, ca nu costa mult....

Atunci sa vad pe unde mai scot camasa :D