Nu, nu e o greseala in titlu. Chiar a fost o zi de povesti, nu de poveste.
Gradinita la care e inscris David (si la care au fost si Ama si Vlad) are o multime de activitati care implica si parintii. In afara de faptul ca avem "Open day" (zile in care parintii se duc si stau cu copii, ca observatori, pentru a vedea cum se desfasoara activitatile), activitati in parc, serbari, spectacole si tombole, cam de doua ori pe an parintii sunt invitati sa le citeasca povesti copiilor.
Azi a fost randul meu, dupa ce ieri fusese Ana.
David ma anuntase de vreo cateva zile ca saptamana aceasta trebuie sa merg sa-i citesc. Asa ca, pe la ora 9 eram gata de plecare cu David la gradinita.
David ma anuntase de vreo cateva zile ca saptamana aceasta trebuie sa merg sa-i citesc. Asa ca, pe la ora 9 eram gata de plecare cu David la gradinita.
- Ce carte de povesti luam?
- Pai, cu Lighthing.
- OK. Luam cartea cu Fulger pentru baieti si mai luam ceva pentru fete.
- Povestea Jucariilor. Pe-asta vreau sa o luam!
- Bine.
Stiam ca nu prea o sa le convina fetelor, asa ca am cautat in biblioteca cartea de povesti cu Zane din ciclul Povesti din Padurea Fermecata.
Ajungem la gradinita, David isi ia incaltamintea de interior, iar eu imi pun niste botosi (nu stiu cum sa le zi, un fel de pungu cu elastic care se trag peste incaltaminte) si mergem in clasa lui. Aliniati frumos pe scaunele stateau trei fetite si trei baietei. Inca nu venisera toti, dar in scurt timp s-au ocupat toate scaunelele.
Le arat copiilor ce carti le-am adus si apoi le citesc prima poveste, cea cu Fulger. Citesc prima pagina, apoi le arat pozele. Continui cu urmatoarea si asa mai departe pana terminam povestea. Audienta a fost maxima din partea baietilor si a unei singure fetite care se pare ca e si ea fan Cars. Celelalte fetite discutau despre papusi.
Trecem la Zane. Cautasem o poveste cu inghetata si prajituri, cu gandul sa-i fac atenti. Nu cred ca citesc mai mult de cateva paragrafe cand aud:
- Asta e poveste de adormit! Trebuie citita seara!
Ma fac ca aud si continui sa citesc.
- Mai am putin si adorm, zice copilul, inchide ochii si se preface ca ii cade capul intr-o parte.
- Hai sa pui capul la mine pe genunchi, zice invatatoarea. Copilul insa "se trezeste" brusc.
Acum ce sa fac? Fetele erau interesate, baietii incepusera sa se cam plictiseasca.
Cu chiu cu vai termin povestea, cu sentimentul ca n-au ascultat si n-au inteles nimic. Nici eu nu-mi aduc aminte ce se intampla.
Pentru ca timpul alocat nu se terminase, trec si la Povestea Jucariilor. De data aceasta toti au fost atenti si au interactionat foarte bine. Stiau pagina cu pagina ce se intampla, probabil ca toti au vazut desenul.
Termin de citit, imi iau cartile si ma ridic. Copii imi multumesc.
- Acum am chef sa ma joc, zice o fetita.
- Bine, facem o pauza mica de joaca si apoi continuam cu activitatile (invatatoarea).
Las botosii in cosul de gunoi de la intrare si plec multumit ca i-am tinut treji pe copii (!).
Abia dupa o ora am aflat misterul: cum de stiau copii atat de bine pozele si ce se intampla pe fiecare pagina? Ieri le citise Ana aceeasi carte!
