Sa calatoresti cu copii, cat sunt mici, e o alta aventura. Poate
ca soferul este cat de cat OK, pentru ca “el conduce si nu trebuie deranjat”,
in schimb celalalt partener este “varza” dupa un astfel de eveniment.
In primul rand, cand pleci la drum cu un copil sub 4 ani,
bagajele lui de vreo 2-3-4 ori mai numeroase decat bagajele celorlalti
calatori. Daca tie, ca adult, iti trebuie o geanta (sau cel putin doua daca
esti persoana de gen feminin (ziceti voi ca nu e asa!!!!) ), un copil are
nevoie cam de 4-5 bagaje. Asta pentru ca, in afara de 2-3 schimburi pe zi, mai
trebuie sa cari pat, carucior, aparat de sterilizat, scutece, servetele,
bavetici, vesela, cereale, lapte praf....si multe, multe altele.
Incepe apoi problema de optimizare a spatiului masinii. Portbagajul e deja plin, dar mai ai bagaje. Unde le pui? Evident, in locul pasagerului, pentru ca in spate este mami + bebe + scaunel copil + geanta copil.
Ai terminat totul si acum sunteti gata de drum. De acum chiar ca incepe aventura.
Dupa primii 20 km copilului i se face foame. Asa ca opresti, sa manance (20 minute). Dupa ce mananca, mai mergi inca vreo 10 km si apoi opresti sa il schimbi, pentru ca in mod normal, daca ceva intra pe o parte in organism, trebuie sa iasa ceva si pe partea cealalta. Inca vreo 20 de minute pierdute. Si incepi sa realizezi ca intr-o ora tu n-ai parcurs decat vreo 15-20 de km. In ritmul asta, pana faci cei 350 km pana la bunici, te apuca ziua de maine. Dar, ai noroc: copilul a adormit. In sfarsit poti “sa-i dai si tu talpa”. Cale de vreo 60 km pentru ca, bebe iar e treaz. Ceea ce urmeaza e un “deja vu”. Numai ca, dupa ce mananca si apoi elimina, nu mai adoarme, ci are chef de joaca. Asa ca, de acum profita de celalalt parinte, in timp ce soferul e fericit ca nu trebuie sa mai opreasca ci poate si el sa conduca.
Ati vazut vreodata cum se zdrobesc strugurii cu picioarele? Ei bine, piticul nu a vazut, dar stie! Si aplica asta pe mami! Pana la urmatoarea etapa de mancare si nani, bebele este un adevarat dansator "de cursa lunga" de muzica populara.
Cu chiu cu vai, se ajunge la destinatie: soferul si copilotul sunt cu nervii la pamant. In schimb, “ingerasul” e tot numai un zambet. Iar bunicilor nici ca le trebuie mai mult:
- Cum a fost drumul? Aglomerat? (de parca tie, dupa 6 ore de condus si 4 de opriri iti mai trebuie ceva).
Nu-ti mai ramane decat sa te bucuri de cele cateva zile de relash la bunici, sperand ca vor “prelua” si ei micutul vilegiaturist, in timp ce tu te incarci fizic si moral pentru drumul de intoarcere, care, bineinteles, se va desfasura in aceleasi conditii ca cel de dus.
Cam asa stau lucrurile cu un copil. Cand sunt mai multi, se schimba putin, dar nu prea mult. Dar despre asta, data viitoare.
