Pagini

joi, 5 iulie 2012

Amintiri (3)

O alta scarmaneala care mi-am luat-o cand eram mic a fost cand m-am jucat cu apa.


Din cele 3 camere care le aveam, sufrageria era un fel de taram interzis. Nu intram acolo decat cand erau ai mei acasa sau aveam musafiri. Avea maica-mea niste idei cum ca am face dezordine (nu ca nu ar fi fost adevarat). 

In sufragerie aveam o masa mare de lemn, extensibila, pe care era asezat un geam. Avea o tona masa aia, abia reuseam sa o urnim din loc. 

Intr-o zi cand maica-mea nu era acasa (avea un program cam ciudat la servici, ba lucra dimineata, ba dupa-amiaza, ba seara) eu si cu sora-mea ne-am gandit sa facem niste experimente cu apa.

La moda la TV atunci era un film cu Bobby (Patrick Duffy) din Dallas, si anume Omul din Atlantis. Poate va mai aduceti aminte: era el un fel de om amfibie si se tot lupta cu unii care vroiau sa faca niste chestii nu prea bune pentru planeta.  Asa ca dupa un episod de-asta am zis sa ne facem si noi oameni din Atlantis.

Am dat drumul la apa in cada pana s-a umplut si am inceput sa ne balacim. Dar cum nu ne cresteau deloc branhii sau membrane la degete, am zis sa revenim cu picioarele pe pamant si sa dam de mancare la papusi si maimutoi.

Am scotocit noi prin bucatarie dupa oale si farfurii si, pentru ca doar masa din sufragerie era suficient de mare pentru toti "clientii", am deschis frumos usa la sufragerie si pune-te pe amenajarea "restaurantului". Am umplut vesela cu apa si da-le la papusi sa manance cu lingurita. Numai ca lor nu le era prea foame, asa ca le-am dat o mana de ajutor si am baut noi toata apa. Dupa ce ne-am umplut burtile de clipoceau cand mergeam, si pentru ca se apropia timpul sa vina mama de la servici, am zis ca ar fi cazul sa strangem.

Punem totul la loc si inchidem usa la sufragerie. Apoi, la noi in camera, jucandu-ne frumos, ca doi copii cuminti.

Vine maica-mea de la servici, ne intreaba ce am facut si, bineinteles daca am fost cuminti cat a fost ea plecata. Noi: "DA mami, am stat in camera si ne-am jucat!".

Maica-mea, ne crede pe cuvant. Se duce la in camera la ea, se schimba si apoi la bucatarie, sa ne dea de mancare. Numai ca, dupa cata apa am baut noi, nici ca ne mai ardea de vreo ciorba. S-a mirat ea, dar n-a zis nimic. In fine, mancam cu chiu cu vai si apoi hai in sufragerie sa jucam Mikado.

Si atunci, s-a dat in vileag tot ce facusem noi: uitasem sa stergem masa, care era plina de apa. Ba mai uitasem si un prosop pe canapea, cu care ne stersesem dupa ce inotasem in "Atlantis". Asa ca, iar "sapuneala".