La doctor, cu metroul

– Tati, hai imbraca-te, sa mergem la oftalmolog! ii spun copilului.
– La cine? zice ea, nedumerita.
– La oftalmolog. La doctorul de ochi. Nu ziceai ca te dor ochii?
– A… Da. Uite, si acum ma dor! face un semn demonstrativ ducand mana la ochi.
– Mergem cu metroul.
– Daaa…

Povestea Zanei Maseluta – final

 

Ei bine, am ajuns si la ultima maseluta…

Ajung acasa de la serviciu si ma intampina in usa, cu un zambet larg pe fata: 

 – Tati, vrei sa vezi ceva? 

– Da. 

– Uite, zice copilul si deschide larg gura, aratandu-mi cu degetul un loc liber intre maselute. Gata, a cazut si asta. E ultima.

Colega

– Mami, stii cum o cheama pe noua mea colega?
– Cum?
– Ghiceste!
– Alina.
– Nu.
– Maria.

Dinti

 In masina (Amalia):

– Tati, mi se misca o masea.
– Las-o in pace pana ajungem acasa. Nu mai baga mana in gura, pentru ca ai pus-o peste tot.
– Dar da-mi un servetel, te rog!
Ii dau un servetel copilului, care scormoneste cu spor in gura, in continuare.
– Gata, am scos-o. Imi mai dai un servetel?
– Poftim.

Copii stiu raspunsul

– Tati, cand murim, ce se intampla cu noi?
– Adica?
– Ce se intampla cu noi cand murim?
– Pai, nu stiu. Unii oameni zic ca ajungem la Dumnezeu. Dar nu s-a intors nimeni sa ne spuna.
– Tati, dar Isus a inviat?
– Tu inveti la scoala Religie si acolo asa zice.

Fabrica … iepurasului

– Tati, vreau si eu o motocicleta de-aia care o dai asa si merge tare înainte.
– Care o dai în spate si apoi merge singura în fata?
– Nu! O dai asa si merge asa. (face gestul cu mâna)
– Unde ai vazut tu asa ceva?

Cum se cumpara un cadou

 - Vlad, hai sa mergem la magazin sa luam cadou pentru colegul tau.
Deodata, la unison, alte doua voci:
(Amalia, David): Vin si eu!
– Ti-ai terminat lectiile?
(Amalia):  Mai am o problema la matematica. O fac când vin.
– OK. Hai sa mergem. Dar…va spun de la început: luam cadou pentru colegul lui Vlad si atât. Nu iau alte jucarii! Ne-am înteles?
(Toti trei): Da, tati!

Ajungem la Noriel (Dialogurile de mai jos se întâmpla concomitent)

Martisoare de vanzare

La scoala, sala de sport. Expozitie cu vânzare de martisoare, felicitari si fel si fel de alte obiecte facute de mânutele îndemânatice ale copiilor din clasa a II-a. Banii strânsi sunt folositi în scopuri caritabile

Eu, la standul de martisoare împreuna cu Rares, colegul Amaliei.

Vorbesc cu învatatoarea despre pretul de vânzare.

Teatru

 – Nu vreau la gradinita!
Acestea au fost tipetele care m-au întâmpinat azi dimineata, când am intrat pe usa. Am dus-o pe Amalia la scoala si apoi am plimbat catelul.
Motivul îl stiam destul de bine: azi merg cu gradinita la teatrul Tandarica. Iar lui nu-i place sa mearga la teatru.
– Te duce tati în pijamale! (mami)
– Dar nu vreau sa merg azi!
– Hai, tati, ia-l asa în pijamale! Du-l asa la gradi!
– Nu vreeeau! Vreau sa stau acasa!
Scot niste oua din frigider.
– Uite ce face tati: ce-ti place tie.
– Cum vreti ouale? Omleta sau ochiuri?
– Omleta? (Vlad). Ochiuri (David).
Normal, cea mai mare greseala, atunci când ai prin preajma mai multi copii, este sa îi întrebi pe fiecare ce vrea. Nu o sa primesti prea multe raspunsuri la fel. Asa ca mai bine decizi tu.
– Vreau omleta cu ou (altfel cum?).

.....
Omleta e gata.
– Nu vreau omleta! Am zis ca vreau omleta cu ou!
– Pai omleta cu ou am facut.
– Dar nu vreau! (în 5 minute a terminat-o).
– Hai sa ne îmbracam!
– Dar nu vreau la gradi!
– De ce nu vrei?
– Pentru ca mergem la teatru!
– Dar toata grupa merge! O sa fii cu Darius, cu Horia…
– Horia e racit si sta acasa!
– De ce nu-ti place la teatru?
– Pentru ca e galagie! Vorbesc tare!
– Vorbesc tare sa auda toata sala.
– Si mai e si clopotul ala!
– Care clopot?
– Ala care sun?!
– Se cheam? gong. Si suna sa anunte când începe spectacolul, ca sa stati linistiti.
– Nu vreau sa merg!
– Bine, atunci o sa stai la gradinita cu bebelusii!
Ajungem la gradi.
– Hai sa te schimbi si te duci sus la Miss Oana (doamna Mimi, cea care se ocupa de primirea copiilor). Îmi face cu ochiul, fara sa o vada mofturosul.
– Dar nu vreau la teatru!
– Mergi sus ca vrea Miss sa va spuna ceva la toti copii!
Pleaca.
– Ne vedem mai târziu, tati!
Scot banii pentru bilet si îi dau doamnei Mimi. Cunoaste ea personajul si mofturile. Stie ca pâna la urma o sa mearga si o sa-i placa.

……

Later edit:
– Am vazut un schelet!
– Da? Si ce facea?
– Nu stiu. Se plimba pe-acolo si apoi a plecat. Dar vrajitorul era mic. Si avea puteri magice. De adevarat avea!

Discutii…spooky

David: Tati, nu merge televizorul în sufragerie!
Tati: S-a stricat iar? (are antena scoasa, altfel se uita toata ziua la desene).
Amalia: Lasa, David, ca ne uitam în bucatarie.
David: Da. si ne uitam la ”Bona mea e un vampir”.

Varicela

David are varicela. A luat-o de la Vlad, care si el la rândul lui a cules-o de pe la scoals (am vorbit cu profesoarele si cica sunt o multime de copii bolnavi).

V. a facut-o chiar cu doua zile înainte sa ne întoarcem de la Moeciu. Ne gândeam ca are vreo alergie, dar când a facut febra si i-au aparut mai multe bube, ne-am dat seama ca e viroza.

La culcare!

– Gata, e ora 10 jumatate, mergeti si va sptlati pe dinti si apoi la culcare!
– Dar ne e foame! Vrem sa mâncam!
– La ora asta?
– Da!
– Bine, ce mâncati?
– Eu vreau sandwich cu brânza!