Sa fi fost sambata sau duminica. Nu-mi mai amintesc. Oricum, era weekend (…parca totusi era sambata). Parchez masina la mall, la subsol si abia ca ma tin dupa copiii care o zbughesc pe scarile rulante (nu au mai tinut cont de observatiile mele cum ca nu e bine sa alerge pe ele) , nerabdatori sa ajunga la magazinul de animalute.
Povestea incepe de fapt cu o saptamana in urma si tine de incapatanarea Amaliei care, atunci cand isi pune ceva in minte, cu greu o faci sa-si schimbe gandurile.
Nu am terminat bine „perioada” de Zana Maseluta, si deja ne vedem la capitolul „Tooth Fairy reloaded”. Deh, cand ai trei copii ideile trec de la unul la altul in mod natural. Iar cel mai mic acumuleaza din zbor de la ceilalti.
Seara, acasa, dupa ce vin de la serviciu, copilul deschide usa si ma intampina cu un zambet larg pe fata. In gurita se vede o gaura intre dintii din fata.
– Mi-a cazut un dinte! Si celalalt abia se mai tine!
– Tati, vreau si eu o motocicleta de-aia care o dai asa si merge tare înainte.
– Care o dai în spate si apoi merge singura în fata?
– Nu! O dai asa si merge asa. (face gestul cu mâna)
– Unde ai vazut tu asa ceva?
- Vlad, hai sa mergem la magazin sa luam cadou pentru colegul tau.
Deodata, la unison, alte doua voci:
(Amalia, David): Vin si eu!
– Ti-ai terminat lectiile?
(Amalia): Mai am o problema la matematica. O fac când vin.
– OK. Hai sa mergem. Dar…va spun de la început: luam cadou pentru colegul lui Vlad si atât. Nu iau alte jucarii! Ne-am înteles?
(Toti trei): Da, tati!
Ajungem la Noriel (Dialogurile de mai jos se întâmpla concomitent)
– Nu vreau la gradinita!
Acestea au fost tipetele care m-au
întâmpinat azi dimineata, când am intrat pe usa. Am dus-o pe Amalia la scoala si apoi am plimbat catelul.
Motivul îl stiam destul de bine: azi merg cu gradinita la teatrul Tandarica. Iar lui nu-i place sa mearga la teatru.
– Te duce tati în pijamale! (mami)
– Dar nu vreau sa merg azi!
– Hai, tati, ia-l asa în pijamale! Du-l asa la gradi!
– Nu vreeeau! Vreau sa stau acasa!
Scot niste oua din frigider.
– Uite ce face tati: ce-ti place tie.
– Cum vreti ouale? Omleta sau ochiuri?
– Omleta? (Vlad). Ochiuri (David).
Normal, cea mai mare greseala, atunci când ai prin preajma mai multi
copii, este sa îi întrebi pe fiecare ce vrea. Nu o sa primesti prea multe
raspunsuri la fel. Asa ca mai bine decizi tu.
– Vreau omleta cu ou (altfel cum?).
.....
Omleta e gata.
– Nu vreau omleta! Am zis ca vreau omleta cu ou!
– Pai omleta cu ou am facut.
– Dar nu vreau! (în 5 minute a terminat-o).
– Hai sa ne îmbracam!
– Dar nu vreau la gradi!
– De ce nu vrei?
– Pentru ca mergem la teatru!
– Dar toata grupa merge! O sa fii cu Darius, cu Horia…
– Horia e racit si sta acasa!
– De ce nu-ti place la teatru?
– Pentru ca e galagie! Vorbesc tare!
– Vorbesc tare sa auda toata sala.
– Si mai e si clopotul ala!
– Care clopot?
– Ala care sun?!
– Se cheam? gong. Si suna sa anunte când începe spectacolul, ca sa stati linistiti.
– Nu vreau sa merg!
– Bine, atunci o sa stai la gradinita cu bebelusii!
Ajungem la gradi.
– Hai sa te schimbi si te duci sus la Miss Oana (doamna Mimi, cea care
se ocupa de primirea copiilor). Îmi face cu ochiul, fara sa o vada
mofturosul.
– Dar nu vreau la teatru!
– Mergi sus ca vrea Miss sa va spuna ceva la toti copii!
Pleaca.
– Ne vedem mai târziu, tati!
Scot banii pentru bilet si îi dau doamnei Mimi. Cunoaste ea personajul si mofturile. Stie ca pâna la urma o sa mearga si o sa-i placa.
……
Later edit:
– Am vazut un schelet!
– Da? Si ce facea?
– Nu stiu. Se plimba pe-acolo si apoi a plecat. Dar vrajitorul era mic. Si avea puteri magice. De adevarat avea!
David: Tati, nu merge televizorul în sufragerie!
Tati: S-a stricat iar? (are antena scoasa, altfel se uita toata ziua la desene).
Amalia: Lasa, David, ca ne uitam în bucatarie.
David: Da. si ne uitam la ”Bona mea e un vampir”.
David are varicela. A luat-o de la Vlad, care si el la rândul lui a cules-o de pe la scoals (am vorbit cu profesoarele si cica sunt o multime de copii bolnavi).
V. a facut-o chiar cu doua zile înainte sa ne întoarcem de la Moeciu. Ne gândeam ca are vreo alergie, dar când a facut febra si i-au aparut mai multe bube, ne-am dat seama ca e viroza.
– Gata, e ora 10 jumatate, mergeti si va sptlati pe dinti si apoi la culcare!
– Dar ne e foame! Vrem sa mâncam!
– La ora asta?
– Da!
– Bine, ce mâncati?
– Eu vreau sandwich cu brânza!
Acum un an aveam conversatii de genul celei de mai jos, cu D.. Daca doriti sa revedeti, cititi în continuare.
Tatal sta linistit si lucreaza. Apare copilul care tocmai s-a trezit din somnul de dupa-amiaza.
– Tati, vreau ceva.
– Ce doresti?
– Ceva din debara.
Zi de cumparaturi, cu David. Locatia: supermarket.
Lista: 10 articole, în special mâncare.
Ajungem în parcare si luam un carucior.
– Vreau sa stau acolo sus.
Pun copilul în carucior si intram în magazin
– Uite ce de jucarii. Vreau o masinuta.