Vineri, dupa pranz si dupa ce i-am “recuperat” pe cei mari
de la scoala si pe cel mic de la gradi, am plecat cu masina la munte. Am “pasat-o”
pe Amalia in masina Cristinei si apoi ne-am vazut de drum.
Calatoria a fost OK: drum liber (nu plecasera inca nebunii
din Bucuresti), o oprire la benzinarie sa luam sandwich-uri si sa ne golim
rezervoarele (:D), iar la ora 16 eram deja cazati la pensiunea-restaurant
Ancora***, Predeal (http://www.ancorapredeal.ro/).
Am facut numaratoarea: 7 adulti si 6 copii.
Am facut numaratoarea: 7 adulti si 6 copii.
Pentru cine n-a fost pana acum acolo, pensiunea are 4 camere
maricele, iar restaurantul este foarte frumos, meniul bogat de-ti lasa gura
apa. Drept pentru care am testat si noi o parte din bunatatile bucatariei. O
recomand oricand cu mare placere.
Vineri seara am fost noi cam obositi dupa drum, asa ca am
preferat sa stam in restaurant sa jucam diverse jocuri si sa mai schimbam o
vorba. Cu alte cuvinte sa ne incarcam bateriile pentru a doua zi.
Sambata dimineata, din pacate, o veste trista: ploaie si
ceata. Asa ca sperantele noastre de a merge pe partie s-au cam spulberat. Ne-am
strans cu totii la micul dejun si in jurul pranzului i-am echipat bine pe copii
si am iesit la zapada, pe drumul din spatele vilei.
Ce-i drept, zapada mai era pe jos, dar cand am vazut un
panou cu “Zona frecventata de ursi” si dupa ce au fost identificate niste urme
care pareau lasate de un astfel de animalut, ma cam uitam in toate directiile.
Dar copiilor nu le pasa, ei s-au simtit cel mai bine, asa ca o ora a fost
veselie maxima.
Dupa-amiaza: un somnic bun (mai ales piticii), masa de pranz
si iarasi jocuri, de data asta mai multe. Ziua s-a inchieiat cam pe la 1
noaptea.
Duminica sperantele noastre de a merge la partie au renascut
cand am vazut ca afara ninge ca in povesti. Am mancat repede micul dejun, am
facut bagajele, pastrand cateva haine de schimb si apoi, directia partia
Clabucet. Lume multa, cu greu am gasit un loc de parcare, in schimb zapada era
excelenta. Am inchiriat o sanie (pe langa cele 2 din dotarea personala) si
pune-te sa urci dealul.
Dupa 2 ore eram cam epuizati asa ca ne-am hotarat sa
incheiem si sa ne intoarcem la pensiune. O cafea si un suc si am plecat in cele
din urma catre casa.
Contrar asteptarilor, drumul a fost liber. Doar in Comarnic
s-a mers bara la bara, iar apoi intre Ploiesti si Bucuresti au inceput sa apara grabitii.
Ajunsi acasa, am mai apucat sa desfacem bagajele, sa facem
un dus si sa mancam ceva inainte de a cadea intr-un somn profund.
Dar, a meritat: ne-am simtit excelent, ne-am bucurat ca avem
prieteni buni cu care sa ne petrecem timpul si ne-am facut planuri si pentru
alta data. De data aceasta, cand va fi soare si verde.
