Pagini

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Friptura de miel la cuptor

O reteta care ia ceva timp, dar rezultatul e super.

Ingrediente:
- Miel
- usturoi
- sare
- ulei
- vin rosu - 1-1.5 litri
- rozmarin, sare, boia dulce

vineri, 20 aprilie 2012

Calatoria - partea a doua

Bun, deci ati vazut cum este sa calatoresti cu un bebe.
Trecem la nivelul urmator.

Familia mai are un bebe, celalalt fiind acum deja marisor (3-4 ani). Drumul, in mod normal (fara copii, adica), este maxim 6 ore de condus, cu 1-2 opriri de 15 minute fiecare. Tinand cont ca avem un bebe la bord, se mai adauga cel putin jumatate pentru opriri, mancare si schimbat de scutece.

Bagajele sunt acum duble: pe de o parte pentru ca bebe murdareste, pe de alta parte pentru ca fostul bebe are obiceiul sa exploreze tot ce este in curtea bunicilor: gaini, purcei, culturi si altele. Din pacate volumul portbagajului nu s-a dublat. Asa ca cu chiu, cu vai, se gaseste loc pentru bagajele extra.

Cum se desfasoara calatoria: pai bebe plange, iar celalalt are nevoie de atentie. Tinand cont ca acum vorbeste, din 10 in 10 minute intreaba: cand ajungem la bunica? Cati kilometri mai sunt? Pentru el notiunea de distanta nu exista.10 Km sunt la fel ca 100 km. Asta nu face drumul mai scurt. Daca pana acum doar parintele care avea grija de bebe suferea, acum e si randul soferului. Explica-i tu unui copil de 4 ani ca mai avem 200 de km pana ajungem la destinatie. Crezi ca intelege? Nu prea.

Trece si etapa asta si, in sfarsit, pleci la drum cu copii care au mai mult de 3 ani fiecare. Numarul de opriri se reduce la 1-2. In schimb, in masina e nebunie:
-       Mami, vreau apa!
-       Mami, vreau cereale!
-       Tati, cati km mai sunt pana la bunica?
-       Mami, vreau un mar!
-       Jucam fazan?
-       Jucam “telefonul american” (de ce i-o zice american nu stiu)?
Singurele momente de liniste sunt cand dorm. Singura "eliberare" este cand dorm toti in acelasi timp. Fapt ce se intampla pana la urma, dar defazati cu 30 de minute fiecare.

Degeaba incerci tu sa le arati copiilor ce monumente, peisaje si alte lucruri pot vedea pe drum. Sunt irelevante. Pana nu ajung la varsta de 10 ani fiecare, cand devin cat de cat interesati de ceea ce vad, nu-i intereseaza.

Ajungi la destinatie si in mintea ta este:
-       Ce cuvant sa formezi cu ultimele 2 litere, astfel incat sa nu-l inchizi pe celalalt?
-       Ce intrebare sa mai pui la “telefonul american”
-       Cati km erau in total?
-       Cat stam la bunica?
-       Cand ne intoarcem?

Dar cel mai important, este sa te pregatesti sufleteste pentru drumul de intoarcere.

(ar mai trebui sa scriu si intamplarile cand la bord mai apare si un catel...dar va las pe voi sa deduceti)

miercuri, 18 aprilie 2012

Calatorie cu copii


Sa calatoresti cu copii, cat sunt mici, e o alta aventura. Poate ca soferul este cat de cat OK, pentru ca “el conduce si nu trebuie deranjat”, in schimb celalalt partener este “varza” dupa un astfel de eveniment.

In primul rand, cand pleci la drum cu un copil sub 4 ani, bagajele lui de vreo 2-3-4 ori mai numeroase decat bagajele celorlalti calatori. Daca tie, ca adult, iti trebuie o geanta (sau cel putin doua daca esti persoana de gen feminin (ziceti voi ca nu e asa!!!!) ), un copil are nevoie cam de 4-5 bagaje. Asta pentru ca, in afara de 2-3 schimburi pe zi, mai trebuie sa cari pat, carucior, aparat de sterilizat, scutece, servetele, bavetici, vesela, cereale, lapte praf....si multe, multe altele.

Incepe apoi problema de optimizare a spatiului masinii. Portbagajul e deja plin, dar mai ai bagaje. Unde le pui? Evident, in locul pasagerului, pentru ca in spate este mami + bebe + scaunel copil + geanta copil.

Ai terminat totul si acum sunteti gata de drum. De acum chiar ca incepe aventura.

Dupa primii 20 km copilului i se face foame. Asa ca opresti, sa manance (20 minute). Dupa ce mananca, mai mergi inca vreo 10 km si apoi opresti sa il schimbi, pentru ca in mod normal, daca ceva intra pe o parte in organism, trebuie sa iasa ceva si pe partea cealalta. Inca vreo 20 de minute pierdute. Si incepi sa realizezi ca intr-o ora tu n-ai parcurs decat vreo 15-20 de km. In ritmul asta, pana faci cei 350 km pana la bunici, te apuca ziua de maine. Dar, ai noroc: copilul a adormit. In sfarsit poti “sa-i dai si tu talpa”. Cale de vreo 60 km pentru ca, bebe iar e treaz. Ceea ce urmeaza e un “deja vu”. Numai ca, dupa ce mananca si apoi elimina, nu mai adoarme, ci are chef de joaca. Asa ca, de acum profita de celalalt parinte, in timp ce soferul e fericit ca nu trebuie sa mai opreasca ci poate si el sa conduca.

Ati vazut vreodata cum se zdrobesc strugurii cu picioarele? Ei bine, piticul nu a vazut, dar stie! Si aplica asta pe mami! Pana la urmatoarea etapa de mancare si nani, bebele este un adevarat dansator "de cursa lunga" de muzica populara.

Cu chiu cu vai, se ajunge la destinatie: soferul si copilotul sunt cu nervii la pamant. In schimb, “ingerasul” e tot numai un zambet. Iar bunicilor nici ca le trebuie mai mult:
- Cum a fost drumul? Aglomerat? (de parca tie, dupa 6 ore de condus si 4 de opriri iti mai trebuie ceva).

Nu-ti mai ramane decat sa te bucuri de cele cateva zile de relash la bunici, sperand ca vor “prelua” si ei micutul vilegiaturist, in timp ce tu te incarci fizic si moral pentru drumul de intoarcere, care, bineinteles, se va desfasura in aceleasi conditii ca cel de dus.

Cam asa stau lucrurile cu un copil. Cand sunt mai multi, se schimba putin, dar nu prea mult. Dar despre asta, data viitoare.

joi, 5 aprilie 2012

Cifra

Acum doua saptamani eram cu piticii in parc.  La um moment dat, apare David cu o creta (caramida) in mana:
- Mami, uite, stiu sa fac cifra aia cu doua burti.
- Cu ce?
- Cu doua burti.
- Care?
- Asta:


 Amandoi ne-am gandit la un 8, dar el a facut un B intors.