Vine, vine primavara...

<- Pulpe de pui la cuptor, cu legume

Caldura mare, Monser...cam asa a fost sambata si duminica. Cred ca toata lumea s-a saturat de zapada asa ca in weekend tot Bucurestiul era in parc. Si, bineinteles, si noi.

Cateva poze.

Honey:

Curatenie

Echilibristica

OK ;)

Ghici, cine?

Indragostiti

Lacul

Honey si un prieten.

Micii mesteri mari

Dragoste adevarata

Inca nu au aparut frunzele, dar nu mai e mult

"Tanara" generatie, la o carte mica

Barcute.

Pulpe de pui la cuptor, cu cartofi si legume

O reteta simpla, dar foarte gustoasa.

Ingrediente:

• pulpe de pui
• conopida si broccoli (proaspete sau de la pachet, inghetate)
• ardei
• unt
• ulei de masline
• sare, piper, rozmarin

Cartofii se curata, se taie cubulete si se fierb cam 10-15 minute. Nu trebuie sa fie moi ca la piure.
Pulpele se spala, se dau cu sare si boia dulce si se frig la grill.

Se incinge cuptorul. Se unge o tava cu unt si se pun cartofii fierti si scursi de apa, pulpele fripte, conopida si ardeiul taiat felii. Se stropeste totul cu sare, piper si putin ulei de masline. Se presara rozmarin.

Se da la cuptor 20-30 de minute. Se scot cand cartofii au devenit aurii.

Se servesc cu salata de rosii si castraveti.

Pofta buna!

Vine, vine primavara ->

Ciulama cu pui si ciuperci

Mancarea asta, cand eram mic, la camin (pe vremea lui Ceasca era Caminul, unde mancai si dormeai, si Gradinita, unde la pranz o tuleai acasa), o uram. Cand o vedeam asa alba si vascoasa nu-mi venea deloc sa o mananc. Drept pentru care o pasam colegilor, cu lingura pe post de prastie. Mama ce sapuneala imi mai luam acasa cand aflau ai mei ;).

Dar am redescoperit-o de curand si acum mi se pare foarte delicioasa. Ce e interesant, copiilor mei le place foarte mult.

Pentru ingrediente avem nevoie de:

- ciuperci

- piept de pui

- ulei

- unt

- lapte

- smantana

- faina

- sar, piper

- marar

Nu fac niciodata la gramaj, adica nu pun 555g de ciuperci cu 123g piept de pui si 3 linguri de ulei. Nu, o fac "la ochi" pana are consistenta care imi place.

Se pune putin ulei intr-o cratita si se prajeste pieptul de pui taiat bucatele. Cand incepe sa se rumeneasca, se pun ciupercile care au fost pregatite (spalate, taiate cubulete). Se adauga putina sare si putin piper. Ciupercile vor lasa apa asa ca nu e nevoie sa puneti suplimentar. Cam dupa 5-10 minute, cand inca mai este zeama, se pune 1 lingura de faina si se amesteca bine. Se adauga unt (cam jumatate de pachet) si o cana cu lapte. Se amesteca bine si se fierbe in continuare, pana se coaguleaza (se face ca un sos Bechamel, numai ca are ciuperci si carne in el). Se adauga apoi smantana (cam 3-400g), se mai fierbe cam 15 minute si se adauga la final mararul.

Se serveste cu mamaliguta.

La ciuperci si piept de pui merge bine vinul alb, asa ca puteti pune un paharel dupa ce ati pus ciupercile. Dar nu mai mult, caci apoi o sa-i vedeti pe cei mici zambareti si nu o sa stiti de ce. 

Pofta buna!

Pulpe de pui la cuptor, cu legume ->

Lego - continuare

<- Lego

Ei bine, am scapat usor: nu a mai vrut castel.

Avem asa:

- casa cu etaj si scara

- antena parabolica si radar

- doi detinuti care se joaca pe o trambulina

- doua masinute

- un gunoier si ghena de gunoi

- plasma (ghiciti unde e telecomanda)

- masa

- canapea .

Sper sa va placa.

Ciulama cu pui si ciuperci ->

Lego

V-ati jucat vreodata cu Lego? Probabil ca marea majoritate dintre voi, da. Dar v-ati jucat impreuna cu un copil? Ei bine, este o adevarata aventura.

- Tati, vreau sa ne jucam cu Lego.
- Bine. Ce vrei sa construim?
- O casuta.

Tati isi face planul, uitandu-se la gramada de piese si estimand cam cat de mare o sa fie casa. Si incepe sa construiasca.

- Nu e bine! Vreau sa fie mai mare!
- Dar nu ne ajung piesele!
- Ba da!
- OK, arata-mi tu cat de mare vrei sa fie.
- Cam asa, zice copilul, aratand cu manutele ceva de dimensiunea unui caiet. Si vreau sa fie si cu etaj.
- Tati, dar nu o sa ne ajunga piesele!
- Ba ne ajung!

In fine, tati incepe munca. Sa cauti intr-o cutie piesele care iti trebuie, nu e chiar asa usor. Drept pentru care, copilul apuca cutia si o rastoarna pe covor. Daca credeai ca mai ai loc sa stai pe covor, te inseli. Toata camera e acum plina de piese.

Incet, se profileaza peretii, usile si ferestrele de la parter. Acum apare problema: cum facem plafonul si continuam etajul.

Dar copilul nu are problema asta. Degeaba cauti tu piesele mari, el le-a folosit deja sa-si faca o piscina (deh, daca tot facem ditamai vila, trebuie sa facem si piscina). De fapt, problema e a ta.

Cu greu, combinand o multime de piese si, reusesti sa faci peretii la etaj. Dar din pacate nu mai ai niciuna folositoare pentru acoperis. Copilul le-a folosit sa faca garajul pentru masina care, bineinteles, tot tu o vei construi din piesele ramase.

Dupa o ora, deja nu mai vezi bine. Pe covor au mai ramas o multime de piese, dar sunt atat de mici incat nu ai ce sa mai faci cu ele. Le vei descoperi mai tarziu, calcand pe ele.

Acum te-ai saturat. Casa ta arata jalnic, fara acoperis, fara mobila si alte obiecte. Forma ei oricum e ceva neo-avangardisto-retro. Adica indefinibila si indescriptibila. In schimb piscina e mare si frumoasa, garajul la fel (intre timp copilul a descoperit ca poate sa foloseasca el o masinuta din colectie si nu-i mai trebuie cea care trebuia sa o faci tu).

Copilul a plecat de mult sa se joace cu altceva. Tu mai ramai la datorie (daca mai poti), sa termini casa. Oricum, stii nu o sa reusesti, daca nu strici garajul si piscina. Dar nu ai curajul sa faci asta! Pana la urma cedezi si pleci, sperand ca piticul sa nu te vada. Nu o face, are alte preocupari.

Seara, incerci sa adormi, dar ai sentimentul neimplinirii. Ai lasat munca neterminata, desi ai fost atat de aproape. In schimb, piticul doarme linistit.

Iti amintesti ce ti-a spus inainte de culcare:
- Tati, maine vreau sa facem un castel!!

(continuarea aici)

Lectii

- Ama, ti-ai facut temele pentru luni?

- Nu.

- Pai, apuca-te sa le faci ca sa poti sa te joci mai tarziu.

- Dar vreau sa le fac cu tine!

- Eu am treaba acum. La ce ai de facut?

- Pai...la Matematica si la Cunoasterea Mediului.

- OK. Fa tu la Cunoasterea Mediului si apoi facem impreuna la Mate.

- Dar vreau sa le fac cu tine!

- Ti-am zis ca am treaba.

Ama nu cedeaza, deci, nu se apuca de facut lectiile. Intr-un final termin ce aveam de facut. 

- Decupeaza imaginile si hai sa le lipim.

- Dar vreau sa le lipesti tu.

- Trebuie sa inveti si tu sa faci asta.

- Of, bine....

De decupat le-a decupat, dupa ce a ma chinuit catelul putin, a stat de vorba cu David si s-a dus la baie.

- Uite ce urat le-ai taiat. Trebuie sa tai pe linie. 

- Ooof...data viitoare mi le tai tu.

- Ar fi bine sa nu te mai grabesti si sa inveti.

- Aici trebuie sa colorez.  David, colorezi cu mine?

- Nu poate David sa coloreze cu tine pentru ca e caietul tau de scoala. El are cartea lui de colorat.

- Dar vreau sa faca si el.

- O sa coloreze si el pe caietul lui cand merge la scoala.

- Oooff...

Ma apuc de spalat niste vase, dar Amalia nu se opreste din vorbit. Citeste toate paginile de la lectiile care le-a facut deja sau care o sa le faca. Bineinteles, a uitat ca are de colorat. Asa ca, o luam de la capat.

- Hai, termina de colorat si citesti mai tarziu.

...

- La mate ce ai?

- Cateva probleme pe caietul special.

- OK. Ia stiloul si scrie. Dar mai intai imi spui ce socoteli ai. Si sa scrii frumos, sa nu te grabesti.

- Unsprezece egal cu casuta libera, plus zece. Doisprezece egal cu casuta libera doi, plus zece....Cincisprezece egal cu cinci plus...Of, am gresit. Trebuia sa las casuta libera.

- Unde-i pic-ul? Hai sa corectam.

Gaseste pic-ul in penarul lui Vlad, corectam si reluam, pana la 20.

- Bun. Urmatorul excercitiu. 

- Trebuie sa scriem crescator si descrescator numerele dintre 10 la 20.

- OK.

- Unsprezece, Doisprezece....Doua zeci. Acum invers: doua zeci, nouasprezece....cincisprezece, treisprezece...off, iar am gresit. 

- Bine, scrie in continuare si corectam dupa ce termini.

Dupa 5 minute, tema e gata. Cu mici corecturi pe ici pe colo. In total a trecut jumatate de ora din care 25% a fost lucru efectiv si 75% vorba si joaca.

Asa era si Vlad in clasa I. Singura diferenta era ca Vlad nu vorbea atat de mult ci se uita pe geam si astepta sa stam cu el cand scrie. Amalia in schimb, trebuie sa vorbeasca, si sa vorbeasca, si sa vorbeasca. Chiar acum doua zile ma amuzam cu un desen la TV la Minimax, Marta Vorbareata: un catel care a mancat supa de litere si a inceput sa vorbeasca incontinuu. Cam asa e si Amalia.

Lego ->