Mancarea asta, cand eram mic, la camin (pe vremea lui Ceasca era Caminul, unde mancai si dormeai, si Gradinita, unde la pranz o tuleai acasa), o uram. Cand o vedeam asa alba si vascoasa nu-mi venea deloc sa o mananc. Drept pentru care o pasam colegilor, cu lingura pe post de prastie. Mama ce sapuneala imi mai luam acasa cand aflau ai mei ;).
Dar am redescoperit-o de curand si acum mi se pare foarte delicioasa. Ce e interesant, copiilor mei le place foarte mult.
Pentru ingrediente avem nevoie de:
- ciuperci
- piept de pui
- ulei
- unt
- lapte
- smantana
- faina
- sar, piper
- marar
Nu fac niciodata la gramaj, adica nu pun 555g de ciuperci cu 123g piept de pui si 3 linguri de ulei. Nu, o fac "la ochi" pana are consistenta care imi place.
Se pune putin ulei intr-o cratita si se prajeste pieptul de pui taiat bucatele. Cand incepe sa se rumeneasca, se pun ciupercile care au fost pregatite (spalate, taiate cubulete). Se adauga putina sare si putin piper. Ciupercile vor lasa apa asa ca nu e nevoie sa puneti suplimentar. Cam dupa 5-10 minute, cand inca mai este zeama, se pune 1 lingura de faina si se amesteca bine. Se adauga unt (cam jumatate de pachet) si o cana cu lapte. Se amesteca bine si se fierbe in continuare, pana se coaguleaza (se face ca un sos Bechamel, numai ca are ciuperci si carne in el). Se adauga apoi smantana (cam 3-400g), se mai fierbe cam 15 minute si se adauga la final mararul.
Se serveste cu mamaliguta.
La ciuperci si piept de pui merge bine vinul alb, asa ca puteti pune un paharel dupa ce ati pus ciupercile. Dar nu mai mult, caci apoi o sa-i vedeti pe cei mici zambareti si nu o sa stiti de ce.
Pofta buna!
