Ieri a inceput.
Cu ochii mijiti de somn, buimac si cu miscari nesigure intind o mana si opresc ceasul din sunat. Abia reusesc sa ma dau jos din pat. In casa, liniste.
Urmeaza ritualul de dimineata: spalatul pe dinti si pe fata, cititul de mailuri pe telefon, deschiderea frigiderul si identificarea ingredientelor pentru micul dejun si pentru pachetul copiilor.
In camera copiilor nicio miscare. Trag draperiile si dau drumul la radio in surdina.
– ‘Neatza! Hai, trezirea, ca intarziem la scoala!
Liniste. Dorm dusi.
– Hai, treziti-va! Altfel nu ajungem la deschidere!
O voce mica si abia soptita:
– Tati, mai lasa-ma 5 minute.
In bucatarie sandwich-urile sfaraie in prajitor. Ma grabesc sa le scot, sa nu se arda, moment in care se aude intrerupatorul de la baie. Bun! Unul s-a trezit. Din sufragerie televizorul anunta desenele animate. S-a mai trezit cineva.
Cu chiu cu vai se imbraca si in 30 de minute suntem cu totii in masina, iar apoi in alte 20 la scoala. Am ajuns la timp. Cu flori si ghiozdane ne facem cu greu loc in aglomeratie si printre cei care impart pliante cu afterschool-uri si alte activitati extrascolare.
Curtea scolii este plina de parinti, bunici, unchi, matuse, nasi, fini si … copii. Probabil ca proportia este de un copil la 3-4 adulti. Aparate foto, camere video, smartphone-uri, tablete: toti se inghesuie sa faca poze din toate pozitiile micilor vedete, mai ceva decat paparazzi la Cannes sau Oscaruri. Daca piticii care sunt in clasele mai mari sunt mai voiosi, cei care abia incep sunt de-a dreptul speriati. Ici colo mai auzi cate unul care plange dupa mami.
Directoarea roaga parintii sa se aseze in spatele copiilor, pentru a putea incepe ceremonia de deschidere. Dupa 10 minute de insistente renunta. Parintii nu au terminat inca de facut poze. Se intoneaza imnul si apoi un preot si trei studenti la teologie canta. Un reprezentant al Primariei (sau Inspectoratului Scolar?) tine o cuvantare, iar apoi o fetita din clasa a 2-a recita o poezie. Microfoanele insa nu fac fata insa la vacarm. Apar si doua perechi de dansatori, un clovn si doua personaje de basm.
Incet-incet copii se indreapta spre clasele lor, indrumati de invatatoare si, bineinteles, urmati de alaiul de parinti, iar sedinta foto se muta in clase.
Lasam copii cu invatatoarele si avem timp pentru o cafea, inainte de a ne intoarce la scoala sa ne luam odraslele acasa. In curtea liceului de langa scoala, fetele si baietii sunt pregatiti sa mearga in club. Cel putin asa par, dupa cum sunt imbracati.
Piticii sunt veseli. Au primit baloane, bomboane si alte surprize pregatite de parinti. Unii isi povestesc pe unde au fost in vacanta, altii alearga. Cei din grupa pregatitoare stau lipiti de picioarele parintilor, inca nelamuriti ce li se intampla. Mai dureaza pana se acomodeaza si isi fac noi prieteni.
In grupuri, parintii se ocupa de treburile organizatorice. Se fac planurile pentru saptamanile urmatoare: sedinte cu parintii, ce rechizite mai trebuie, adeverinte pentru orele de Educatie Fizica, bani pentru fondul clasei (cum, nu s-a renuntat la el??? 😀 ), vine iarna, trafic, unde parchez masina la scoala, imbracaminte, incaltaminte, cand sunt concursurile…?
Pe langa toate acestea, trezitul de dimineata, cu noaptea in cap, buimac si cu mana pe ceasul care te „da afara” din pat pare o bagatela.
A inceput scoala. Ieri a inceput. Cand incepe vacanta de iarna?
