Cu totii avem o pasiune: unora le place sa cante la chitara, altora
sa joace fotbal sau sah, altii sa cumpere haine si accesorii, altii sa fie critici de piese muzicale la moda,
altora le plac
pisicile sau decoreaza camere...voi spuneti. Cand suntem mici insa cu
totii avem aceeasi pasiune: design-ul.
Toti copii de au aceasta pasiune. Bine, ei nu o spun. Dar cu totii o traiesc.
Sa
luam un cuplu tanar, abia mutat in casa noua, care asteapta un copil.
Daca asteapta o fetita, o sa zugraveasca camera copilului in
rosu/roz/mov. Daca e baiat, o sa fie verde sau albastra. Si totul e OK
pana bebele face 3-4 ani si a pus mana pe un creion sau carioca. Atunci
brusc se naste in el spiritul de designer.
Parintii nu-si dau
seama si nici nu vor sa realizeze, pana cand toti peretii din casa devin
acoperiti de niste picturi rupestre, de la podea pana la 70cm inaltime. Iar cand
isi dau seama, o decizie trebuie luata.
- Draga, m-am gandit ca
albul de pe hol nu mai e chiar potrivit. Nu vrei sa facem alta culoare?
Si, camera lui bebe, parca albastrul (verde, rosu, mov...) nu mai e
chiar asa de proaspat. Hai sa facem alta culoare. Si, daca tot facem
asta, hai sa schimbam si la noi in camera culoarea...
Parintii se
decid. Insa, ce nu stiu ei este ca, copilul lor nu doarme. Are el un
simt aparte prin care aude tot ce vorbesc parintii. Iar spiritul critic
din el atunci isi spune cuvantul.
Opreratiunea de redecorare s-a terminat. Casa arata impecabil, toti prietenii sunt
fermecati de cum arata casa (oare???).
Copilul se joaca, tragand din cand in cand cu ochiul la noile nuante. Sau cel
putin asa pare. Cert este ca in 2 saptamani casa arata la fel ca in urma
cu cateva saptamani, doar fundalul este altul. Si, dupa satisfactia care
o are in priviri, tinand un creion colorat in mana, iti dai seama ca o sa
ajunga un mare critic de arta.
La noi Vlad a fost cel mai activ. Am zugravit tot in alb, dar
dupa ce a descoperit creioanele colorate, spiritul critic si-a spus
cuvantul (stiu eu pe cine mosteneste...nu, nu sunt eu, mie imi place muzica).
Apoi a venit Amalia. Ea nu
a fost asa de critica. A preferat mai mult sa coloreze foi si desene.
Pe ici pe colo mai apareau cateva desene pe pereti. Iar cu David, foarte
putine desene pe pereti am vazut.
Faza e ca acum au trecut la perioada de "postere". Nu ca noi n-am
fi fost la fel. Eu aveam o gramada de postere pe peretii de langa patul
meu in camera de camin, cand eram la facultate: Scorpions, Metallica,
Axel Rudi Pell si altii. Bine, mai era si un poster cu Kylie Minogue,
pus la loc de cinste, si unul cu George Michael. Nu, din cele la care va ganditi voi nu aveam (aparusera reviste, le savuram de acolo).
Copii au prins si ei asta (sunt precoci, nu?). Toate personajele
de desene animate sunt pe usi si mobila. Le mai da jos catelul din cand
in cand, dar apar altele la loc peste noapte.
Oare ce va fi peste cativa ani? Eu unul ma astept la desene 3D, holografice in casa. Vedem...macar nu mai sunt afectati peretii.
Asa ca, dragi parinti, lasati copii sa-si manifeste pasiunile. Oricum nu scapati!
