La scoala, sala de sport. Expozitie cu vânzare de martisoare, felicitari si fel si fel de alte obiecte facute de mânutele îndemânatice ale copiilor din clasa a II-a. Banii strânsi sunt folositi în scopuri caritabile
Eu, la standul de martisoare împreuna cu Rares, colegul Amaliei.
Vorbesc cu învatatoarea despre pretul de vânzare.
5 lei bucata, dar mai lasam la pret ca sa le vindem pe toate.– Cat costa martisorul acestaa o fetita blonda, care ochise un martisor în forma de floare.
– 10 lei, vine raspunsul prompt al lui Rares.
Fetita pleaca. Probabil nu îi ieseau calculele.
Ma uit la el putin mirat. Doamna zisese 5 lei.
– Rares, doamna a zis sa le dam cu 5 lei.
– 5 lei cele mai mici, 10 lei cele mai mari.
– Si daca nu le dam?
Nu ma baga în seama.
Altii copii, aceleasi întrebari si raspunsuri. Unii cumpara cu 10 lei, altii se resemneaza si pleaca.
– Rares, trebuie sa mai scadem din pret, altfel nu cumpara copii. Uite, întreab-o pe doamna sa vezi ce zice.
– Doamna! Cu cât dam martisoarele?
– Cu 5 lei. Mai lasa la pret sa le dam pe toate.
– Dar cele mari? Le dam cu 10?
– Cum vrei tu.
…………………
– Cât costa martisoarele?
– 5 lei, raspund eu.
– 10 lei… Asta e mare! zice Rares peste mine.
– Bine, 10 lei.
Se scotoceste copilul prin buzunare si scoate 10 lei.
…………………
Pretul începe la un moment dat sa scada, dupa ce panoul se cam goleste. Ajungem la 3 lei, apoi la 2.
Un baietel se tot învârtea pe-acolo si întreba ba de un martisor, ba de altul. Nu a cumparat nici când erau 5 lei si nici la 3 lei. Mi se face mila de el si îl întreb câti bani are. Baga mâna în buzunar si scoate un pumn de monede de 10 bani. 1 leu în total. Îi dau martisorul si pleaca fericit.
Mai ramân 6 martisoare. Rares le da la pachet, cu 5 lei.
Gata, am terminat. Pe panou au mai ramas doar boldurile. Ne uitam, eu si R., în cosul în care doamna a strâns banii. Se citeste multumirea pe fata lui.
Ma uit la el si ma gândesc: sigur va avea suces în vânzari.
