In masina (Amalia):
– Tati, mi se misca o masea.
– Las-o in pace pana ajungem acasa. Nu mai baga mana in gura, pentru ca ai pus-o peste tot.
– Dar da-mi un servetel, te rog!
Ii dau un servetel copilului, care scormoneste cu spor in gura, in continuare.
– Gata, am scos-o. Imi mai dai un servetel?
– Poftim.
– Tati, cand murim, ce se intampla cu noi?
– Adica?
– Ce se intampla cu noi cand murim?
– Pai, nu stiu. Unii oameni zic ca ajungem la Dumnezeu. Dar nu s-a intors nimeni sa ne spuna.
– Tati, dar Isus a inviat?
– Tu inveti la scoala Religie si acolo asa zice.
– Tati, vreau si eu o motocicleta de-aia care o dai asa si merge tare înainte.
– Care o dai în spate si apoi merge singura în fata?
– Nu! O dai asa si merge asa. (face gestul cu mâna)
– Unde ai vazut tu asa ceva?
- Vlad, hai sa mergem la magazin sa luam cadou pentru colegul tau.
Deodata, la unison, alte doua voci:
(Amalia, David): Vin si eu!
– Ti-ai terminat lectiile?
(Amalia): Mai am o problema la matematica. O fac când vin.
– OK. Hai sa mergem. Dar…va spun de la început: luam cadou pentru colegul lui Vlad si atât. Nu iau alte jucarii! Ne-am înteles?
(Toti trei): Da, tati!
Ajungem la Noriel (Dialogurile de mai jos se întâmpla concomitent)
La scoala, sala de sport. Expozitie cu vânzare de martisoare, felicitari si fel si fel de alte obiecte facute de mânutele îndemânatice ale copiilor din clasa a II-a. Banii strânsi sunt folositi în scopuri caritabile
Eu, la standul de martisoare împreuna cu Rares, colegul Amaliei.
Vorbesc cu învatatoarea despre pretul de vânzare.