A venit iarna. Ce-i drept, cu o intarziere de aproape doua luni, dar
tot a venit. Si ca de obicei, a prins o multime de lume pe nepregatite.
Singurii care se bucura cu adevarat sunt copii. Doar unii.
Stateam
azi de vorba cu un parinte, la scoala.
Dupa ce am trecut in revista
drumurile inchise, oamenii blocati in zapada si autoritatile care se
misca incet, a venit vorba de sanius. Si ne-am propus sa iesim in
weekend la zapada. Dupa care a urmat replica parintelui:
- Asta
daca reusesc sa-l conving sa iasa. Ehei, frate-su era altfel. Cum venea
zapada, toata ziua era la sanius. Cu asta, n-am ce sa fac. E moale. Sta
in casa la caldurica.
- Ei, lasati ca ii spuneti ca merge cu Vlad si o sa vrea sa iasa din casa, sa se joace.
In fine, a ramas stabilit ca ne auzim la un telefon.
Numai ca m-a marcat intr-un fel ce mi-a zis. Copilul lui prefera sa stea in casa, la caldurica. Din pacate parintele n-a precizat ca, copilul prefera sa stea in casa sa se joace pe calculator si pe PSP.
Acum,
nu vreau sa dau lectii de viata parintilor, nu am eu dreptul sa fac
asta. Fiecare isi creste copilul cum crede de cuviinta. Dar aud tot mai
des, de la unii parinti vorbele "pe vremea mea" faceam "aia" si
"ailalta".
Da, e corect. Si eu pe vremea mea preferam
sa merg la bunici, sa ma intalnesc cu alti 20 de prieteni care veneau si
ei la bunicii lor, sa ne dam cu sania, sa mergem la Colindat si la Urat
prin sat, sa ma duc cu ei pe deal sau la rau. Daca eram acasa, preferam
sa bat mingea cat era ziua de lunga cu prietenii, sa ma plimb cu
bicicleta, sa merg la un film indian sau cu Bruce-Lee si "Sora 13". Cu
alte cuvinte, sa ies din casa.
Dar, erau alte vremuri.
In primul rand, desene animate nu erau decat vreo 10 minute pe zi. Si
intrerupeam fotbalul si ce mai jucam noi, ca sa vedem desenele. Era doar
un singur post de televiziune si singurele emisiuni la care ma uitam,
daca era curent electric bineinteles, erau Teleenciclopedia si Telecinemateca.
Hai, mai era Floarea din gradina si Steaua Romaniei. In rest, realizari
ale epocii.
Apoi, electronice nu erau decat niste pick-up-uri,
televizoarele erau in mare parte cu ecran alb-negru si cu lampi (imi
aduc aminte si acum cum venea un coleg al lui taica-meu la noi sa ne
schimbe PL-ul si alte lampi care se ardeau tot timpul). Mai avea cate
unu-altul cate un magnetofon, vreun casetofon de import, dar marea
majoritate aveam radiouri.
Si atunci, cu ce sa-ti pierzi
timpul? Mergeam afara, jucam tenis de masa, fotbal (si spargeam
geamurile celor de la parter), mergeam pe dealul din spatele blocului,
ne jucam cu cornete si teava furata de prin santiere, aruncam cu pungi
de apa vara, stateam seara pana la 10 afara sa jucam Pitulusul si alte
jocuri, iar iarna ne strangeam vreo 10-15 copii si mergeam pe deal la
sanie sau jucam fotbal in zapada. Si timpul trecea fara sa ne dam seama si fara sa avem nevoie de
prea multe in plus.
Astazi, copii nostri au cam tot
ce vor ei. 5-6 canale de desene animate non-stop, filme, calculatoare, Wii, DS-uri, X-box-uri, PSP-uri, Playstation-uri....si o multime de alte
trasnai. Au Messenger si Facebook. In conditiile acestea, cand sa mai
aibe timp sa joace un fotbal sau sa se dea cu sania? In afara de asta,
nici parintii nu mai au timp de ei ca altadata. Servici, cariera,
trafic, program de 9 ore plus altele cateva suplimentare. Pleaca
dimineata de acasa si se intorc cand copilul doarme, iar in weekend se
odihesc ca sa poata sa o ia de la capat de luni. Si ca sa poata sa aiba
liniste, il lasa pe cel mic sa se uite la desene si sa se joace pe
calculator, PSP, Wii...
Nu critic vremurile actuale. Si
mie imi plac gadgeturile actuale, si eu petrec cateodata mai mult timp
la TV si calculator. Poate ca si noi la randul nostru, daca am fi avut
ce au copii nostri acum, am fi facut la fel la cand eram copii. Fiecare
generatie traieste un anumit moment din istoria omenirii, cu partile bune sau
rele. Cine stie, poate peste 30 de ani, copii mei vor zice
la fel ca noi, copiilor lor: "pe vremea noastra...".
Insa
cred ca, ce ar putea parintii sa faca este sa aloce mai mult timp
copiilor lor. In limita posibila. Sa se joace mai mult cu ei. Ei sa fie cei care sa-i scoata
in parc, sa se joace cu o minge, sa iasa la sanius. Daca tu il lasi pe
copilul tau sa se joace toata ziua pe calculator sau PSP, doar ca iti e
tie mai comod si ai tu liniste, n-ar trebui sa te plangi ca "pe vremea
ta" era altfel. Sau, daca tot il vezi ca se joaca astfel, intra in jocul
lui. Fii partenerul lui. Stabileste o limita, nu-l lasa toata ziua cu
ochii la televizor. Atrage-l apoi si in jocuri care tie iti placeau "pe
vremea ta". O sa fii surprins ca si lui ii plac acele jocuri. Indeamna-l sa citeasca, sa-si faca o cultura generala. Sa fie in stare sa poarte o discutie corecta si sa scrie corect, nu "- cf? - bn. tu?"
Si de aici
poti sa faci multe. Ai un copil sanatos, voios, voinic? E pacat sa piarda vremea numai cu calculatorul si televizorul.
Nu
vreau sa "generalizez" in cele scrise mai sus. Sunt copii care nu au
astfel de gadget-uri, nu pot sa joace anumite jocuri pentru ca sunt
indisponibili motor sau au cine stie ce boli ciudate, sunt copii ai
caror parinti nu au suport financiar sa le ofere tot ce vor ei.
Acestea fiind "scrise", cine vine la un sanius sambata dupa-amiaza?
